* Ionuţ Bodea este, la doar 29 de ani, unul dintre cei mai apreciaţi arbitri la nivel internaţional
În timp ce sportul cu balonul oval gălăţean are o îndelungată şi fructuoasă istorie de-a lungul anilor, în materie de arbitraj nu prea s-a ţinut pasul. Însă, de o bună bucată de vreme pe firmament a apărut un foarte tânăr şi talentat arbitru de rugby, Ionuţ Bodea, care are numai 29 de ani şi este tot mai performant la nivel internaţional. Elocvent este faptul că la ultimul Campionat Mondial Under 20 a fost delegat atât la finala mare cât şi la finala mică.
Ne-a făcut onoarea de a ne vizita la redacţie şi n-am ratat prilejul pentru a-l „descoase”, pentru a afla cât mai multe lucruri despre arbitrajul românesc şi modul cum a reuşit să „iasă” în lume.
- Cum s-a petrecut apropierea ta de sportul cu balonul oval?
- Mai întâi, trebuie să vă spun că la o vârstă foarte fragedă ai mei m-au dus la patinaj şi la kaiac-canoe şi, ca orice copil, mi-am petrecut o bună bucată de timp practicând şi fotbalul. Toate acestea până la 9 ani, pentru că la această vârstă am ajuns la rugby. Aveam vecini care practicau acest sport şi astfel, împreună cu fratele meu, am ajuns în preajma acestui sport realmente bărbătesc. Apoi soarta m-a ţinut în acest perimetru, pentru că am urmat cursurile Liceului Auto (n.r. - actualul Colegiu Tehnic „Traian Vuia”), unde, se ştie, grija faţă de rugbiul juvenil este tradiţională.
- Ai avut rezultate deosebite cu echipa la care ai jucat?
- Cea mai însemnată performanţă a fost un loc patru pe ţară, la juniori. Ţinând cont că la nivel naţional avem multe centre puternice, consider că un loc patru nu-i de colo...
- Cum ai ajuns la arbitraj, ai avut vreun mentor, vreun sfătuitor?
- Pe la 19 ani, când eram şi jucător, m-am apropiat tot mai mult de această îndeletnicire şi mi-a plăcut. Eram şi jucător şi, în paralel, conduceam şi meciurile altor tineri, la copii şi juniori. De preocupările mele au aflat şi cei de la Federaţie şi astfel am ajuns ca pentru un an să mă mut în Bucureşti. A fost o perioadă intensă de specializare în arbitraj, am participat la multe cursuri, dar am şi condus multe meciuri. A fost o perioadă prolifică, deosebit de fructuoasă, care mi-a marcat cariera în arbitraj.
- Din informaţiile noastre, ai avut şi unele participări la stagii de instruiere în străinătate. Oferă-ne detalii, te rog...
- Un curs foarte eficient, de perfecţionare, a avut loc anul trecut, în Africa de Sud. Am fost invitatul IRB (n.r - International Rugby Board), iar cursul a avut loc în oraşul Stellenbochs, cu o durată de şapte zile. Am fost foarte mulţi cursanţi, cu arbitri, preparatori fizici şi antrenori din toată lumea, care am dezbătut probleme de arbitraj şi nu numai. În acea perioadă am arbitrat şi câteva meciul din Campionatul Universitar al acestei ţări. Am revenit acasă cu o apreciere bună, lucru care m-a stimulat în activitatea ulterioară.
- Despre participările la competiţii ce poţi să ne spui?
- Primul turneu major la care am fost prezent a fost în 2012, unde au evoluat echipe Under 20. Apoi am fost prezent la turnee internaţionale şi la un Campionat European Under 18, în Franţa şi Polonia. De asemenea, în acest an am fost delegat la Campionatul Mondial Under 20 din Portugalia, unde am arbitrat finala mică şi finala mare. De câteva zile am venit din Cehia, de la Campionatul European al juniorilor de 20 de ani.
"Învăţ din fiecare meci"
- Ce şanse de progres îţi oferă arbitrajul în campionatul intern?
- Avem multe meciuri, la toate nivelurile, fiecare dintre acestea constituind câte o nouă filă adăugată CV-ului meu şi un plus la capitolul experienţă. Evident, participările la competiţii internaţionale au partea lor de contribuţie. În ţară avem circa 20 de arbitri de elită, pentru primul eşalon, şi printre aceştia mă număr şi eu. De la fiecare meci, de la fiecare coleg, am câte ceva de învăţat. În ultima perioadă am fost programat la două finale de Ligă Naţională şi alte două finale de Cupă. Am condus, la centru, meciuri cu „încărcătură”, precum Baia Mare – Timişoara, campioana, respectiv câştigătoarea „Cupei României”, plus derbiul Steaua – Baia Mare. Am fost prezent la Cupa Europeană a Naţiunilor în Serbia şi Georgia, iar în acest an voi mai ajunge în Slovenia şi Ucraina. Iar la anul voi merge în Germania, tot la o Cupă a Naţiunilor.
- Ce pasiuni mai ai, în afară de arbitraj?
- Vreau să spun că, după două decenii de rugby, gândurile mele se îndreaptă aproape mereu tot spre această disciplină sportivă. În puţinul timp liber pe care îl am la dispoziţie (n.r. -t Ionuţ este student, în ultimul an, la FEFS, Universitatea „Dunărea de Jos”), mă pasionează patinajul, mersul pe bicicletă, muzica, înotul şi călătoriile.
- Mulţumim pentru acest dialog şi, în încheiere, aflând că ţi-ai programat anul viitor nunta, îţi urăm încă de acum „Casă de piatră” şi mult succes în meseria pe care o îndrăgeşti atât de mult, arbitrajul!
