Fostul pugilist s-a aflat printre cele 12 mari personalităţi ale urbei care au primit, marţi seara, înalta distincţie de "Cetăţean de onoare al municipiului Galaţi". Alec Năstac are în palmares două medalii de argint la Europene (1971 şi 1973) şi una la Mondiale (1974), după finale în care a avut parte de arbitraje scandaloase, plus un bronz olimpic, la Montreal (1976).
Lui Alec Năstac, i se spunea "mister KO" cu trei decenii înainte de Lucian Bute, mai ales după primul său titlul de campion naţional (în 1969), când şi-a învins toţi adversarii prin KO. A susţinut, doar la amatori, peste 300 de meciuri, din care mai bine de 200 le-a câştigat înainte de limită.
Alec Năstac s-a născut la Cavadineşti, pe 2 aprilie 1949, fiind cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei. La 18 ani a venit la Galaţi şi s-a înscris la o şcoală profesională, la îndemnul mamei ("Du-te, maică, acolo, că o să ai casă şi masă şi te alegi şi cu o meserie"). A ajuns în sala de box de la "Dunărea", dar antrenorii l-au refuzat, considerându-l prea bătrân pentru sport. A continuat însă să vină la sală, ca spectator, iar când unul dintre pugilişti a avut nevoie de un partener de antrenament a urcat în ring. Uimiţi de stilul său de a mişca, antrenorii l-au inclus pe loc în lot. Peste două săptămâni, îl bătea deja prin KO pe cel mai experimentat boxer din club, iar după patru luni era campion naţional de juniori. În 1968 a fost luat în armată, la Steaua, de unde peste ani, în 1999, va ieşi la pensie, cu gradul de colonel.
În 1969 a venit primul titlu naţional la seniori, după ce şi-a învins toţi adversarii prin KO. În 1971, a participat la Europene, unde s-a calificat în finală, după ce a realizat patru victorii înainte de limită, deşi era bolnav şi a boxat pe semnătură. A dominat clar şi finala, însă arbitrii au fost singurii care au văzut altceva şi l-au declarat învins, decizia stârnind revolta întregii săli.
Au urmat trei victorii consecutive la Centura de Aur şi altă ediţie a Europenelor, în 1973. Situaţia s-a repetat, adversar în finală fiindu-i tot un boxer sovietic. Năstac şi-a trimis adversarul la podea, dar decizia nu i-a aparţinut nici de această dată, spre stupoarea publicului! Şi anul următor, la Mondialele de la Havana, scenariul fost identic. Gălăţeanul a pierdut finala în faţa unui sovietic pe care l-a trimis la podea. Decizia a fost dezaprobată până şi de Fidel Castro, care l-a invitat pe Năstac, drept consolare, în loja sa şi apoi la un banchet la care a fost singurul sportiv prezent.
Olimpiada de la Montreal a fost ultimul bal al românului, o arcadă zdrobită împiedicându-l să mai urce în ring pentru semifinală, aşa că a trebuit să se mulţumească cu bronzul. Din cauza unei accidentări, a fost nevoit să se şi lase de box, în 1978, încheind la 29 de ani o carieră scurtă, dar strălucitoare.
CV - Alec Năstac
Născut pe 2 aprilie 1949, la Cavadineşti (Galaţi)
Jocuri Olimpice: bronz la Montreal 1976
Campionate Mondiale: argint la Havana 1974
Campionate Europene: argint la Madrid 1971 şi la Belgrad 1973
