Maria de la Morgă...(cea despre care am scris de curând)...mă apelează după ce citeşte ce am scris pe adresa ei, nu mă felicită, nu mă laudă, nu-mi propune nici măcar o întâlnire de mulţămire şi respect! Mai mult, nu-mi spune dacă i-a plăcut sau i-a displăcut cum i-am dat în vileag îndeletnicirile de la muncă! Pur şi simplu, îşi drege glasul pentru ca să fie limpede şi convingătoare...şi-mi propune un atac la persoană, la o anumită persoană, dacă ne îngăduim c� ...

visez lovitură de stat...şi apoi/ mă culc pe tânjală – eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală, nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă, nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă că văd cum s-aude pe lung şi pe lat/ ş-aud cum se vede şi cum se lipeşte ghebosul de gard/ şi nuca-n perete   se face că trece în sus şi în jos/ suita regală, că vârfu-i la bază şi baza-i la vârf/ – [ce fel de răscoală mi-i dat să vise ...

Din ce în ce mai sărac şi mai greu, din ce în ce mai fără de calciu şi fără de perspective, abia se mai ţine pe picioare, abia mai reuşeşte, cu chiu-cu vai, să nu cadă şi să nu-şi rupă gâtul, să nu-i stea inima de care avem atâta şi atâta trebuinţă. Totuşi, mai are o ţâră de noroc: galben ca lămâia şi putregăios ca străsalcia de la străfântâna lui străbunicul, Majestatea Sa se sprijină de aer şi, cu glasul din ce în ce mai stins, strigă după ajutor în ...

când m-ai strigat, ne/vinovato – parcă ieri-i – eram la capătul sintactic al căderii şi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare, ca (pe)-un îndemn demonic la continuare, ca (pe)-un triumf trufaş al visului de unde am învăţat că VEŞNICIA se ascunde şi hohoteşte senzual într-o secundă indiferentă, păcătoasă şi MĂRUNTĂ !!!   acuma sunt aici, în capătul din care nu mai începe o cădere următoare, unde tu stai foarte cu/minte şi-nţeleaptă şi n-ai curaj să spui ...

Ultima mea Marie lucrează la Morgă! Are cincizeci şi cinci de ani, dar pot zice că nu-i trecută aproape deloc! Pot zice că de-o frumuseţe mortală! Nu ştiu exact ce face-n magazia aia cu cadavre, dar nici nu mă interesează! Dacă nu-mi spune de la sine, n-o întreb! Din câte am priceput de la un „mort” care a „înviat” după ce s-a „hodinit” o noapte pe cimentul tristei/spăimoasei hale, cică temerara mea Maria studiază retinele răposaţilor în timpul necropsiilor, fii ...

Moto:„noi suntem ca şi fluturii care dau din aripi pentru o zi şi cred că este pentru totdeauna” (CARL SAGAN) te rog să vii la mine, în zigzag,în zborul meu – în rostul meu, adică –am să te-ascult cu/minte ş-am să tacînalt şi alb, pe-un fir de levănţică te rog să-(mi) taci mereu de/spre nimicşi de/spre tot să nu (mi)-aduci aminte –dacă va fi ce nu-i, am să te strigacolo, în/apoi, ca înainte eu am să stau încet ş-am să-ţi arătcât de uşoară-i viaţa-n ...

Sunt convins că toată lumea ştie ce a păţit vicleanul rege al Corintului, nenea Sisif, din cauză că nu şi-a ţinut gura! Barosanul barosanilor, tovarăşul Zeus, l-a pedepsit exemplar, atrăgând, astfel, atenţia asupra parabolei universale „nu te băga unde nu-ţi fierbe oala”! Tot la fel, fiecare dintre ne/muritorii vieţuitori ai cestei insignifiante planete de pământ este obligat, nolens-volens, să-şi suporte şi să-şi care şi să-şi împingă Existenţa echivalentă cu ...

Sunt bulgărul acela – cred că-l ştii – rostogolit în jurul firii tale când timpul meu – tic-tac, tac-tic – bătea ca un pui strâmb, cu aripi inegale! Şi m-ai văzut şi-ai spus că nu mă laşi departe, fără ploaie şi zăpadă, să mă usuc, să fiu biet lut uitat, că n-ai s-azvârli cu mine niciodată – şi-acuma stau pierdut în calea ta şi-aştept să se audă, să se vadă! Sunt bulgărul acest, pe care-l calci şi îl azvârli, frumoaso, după mine, când sar în raiul ...

Nu mai trăieşte de multă vreme! Dar asta nu însemnează că-i moartă! A jurat că nu moare Niciodată, deşi ştia şi spunea că nu poate trăi toată Veşnicia! Oriunde s-ar fi aflat...(pe deal, pe vale, la nuntă, la botez, la îngropare, la moară, la gară,  la biserică, în rai sau în iad)...nu-(mi) zicea decât că suportă cea mai mare şi înfricoşătoare „pedeapsă” divină, adică posibilitatea de „a nu muri”...dincolo de neputinţa de „a trăi câtu-i lumea şi Pă ...

nu ştiu să fac nimica, nici măcar/ un fir de umbră n-astă grea lumină – aşa-s de gol şi şters, naiv şi-abstract,/ steaua mi-a fost banală şi puţină   n-am priceput să mă înham la timp,/ la vreme şi la câte şi mai câte n-au haz şi rost, nu au nici dumnezeu/ şi mă urăsc fiindcă sunt urâte   n-am învăţat deloc să fiu viclean/ printre vicleni, să zic ce (nu) mă doare în lumea lui „se poate şi aşa”,/ „trăiască lenea” şi „care pe care”   n-am î ...