Ion Zimbru

Ion Zimbru

Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (V)

Marți, 15 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
„Nu mai spun că mulţi mureau pe drum. Aproape în fiecare sat se află cel puţin câte un flăcău de-al nostru îngropat mai creştineşte decât camarazii rămaşi în urmă şi în uitare. Mergeam numai primăvara, numai vara şi numai toamna…şi numai când ne lăsau bubele din tălpi, vătămăturile din şale, nădejdile şi deznădejdile de prin sufletele aprinse ori stinse în amăgire şi dezamăgire…(o dată, într-un sat cam pe la o mie de kilometri distanţă de Siberia, cum ...

Nişte pioni (despre nebuni)

Luni, 14 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Pionul cel mai dur pe tabla lumii, respect regi şi regine din părţile amândouă ale acestui război pentru care mai merg şi pe jar, şi pe brumă, şi pe rouă!   Pionul cel mai blând pe tabla lumii, scot regi din joc şi păcălesc regine, mă fac de râs şi plâns în linia ce dintâi când vin nebunii şi întreabă...cine?   Pionul cel mai sec pe tabla lumii, am dat de tot, de toate, am dat şi de nimic... dar regele şi sfânta lui regină m-au învăţat să pot să vreau ...

Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (IV)

Luni, 14 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nea Ion îşi ia un bob zăbavă şi cată cu ochii spre răsărit. Oare de ce nu se uită spre Apus, dacă Răsăritul i-a sfărâmat tinereţea şi toate rezervele de viitor? Îmi vine să cred că nea Ion Manole priveşte „altfel” (cu alţi ochi şi în alte dimensiuni) locul supliciului său şi al multora dintre flăcăii tocmai de atunci. Sigur că da, nu?…Iată-l, adulmecă văzduhul Siberiei, parcă ar vrea să-l  „tragă” pe tot în pieptu-i puţin, din ce în ce mai puţ ...

După cum urmează (încet)

Sâmbătă, 12 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
chiar trebuie să înţelegi, chiar trebuie să fii atentă: încet-încet, mă sui în cărţi... încet-încet, mă fac legendă...   nu las nimic în urma mea... (nici bucurii şi nici regrete)... doar adevărul că am fost simplu ion şi moromete,   doar liniştea că am iubit şi mori de vânt nenumărate, şi lebede care-au cântat, şi rugăciune, şi păcate...   că am avut vreo doi părinţi mereu cu lacrimă absentă... şi s-au suit (încet) în cărţi, şi s-au făc ...

Ea este unde nu mai este, eu sunt unde nu mai sunt

Sâmbătă, 12 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Ieri, cam pe la fără un sfert, sună telefonul stabil. Telefonul stabil se află în camera cealaltă. Eu mă aflu în camera asta. Nu mă grăbesc să răspund. Ştiu că doamna Ca vrea să mă întrebe cine este domnişoara Mi. Ştiu că va insista până îi satisfac teribila curiozitate. De aia nu mă reped la telefon. Şi sună. Şi sună. "Să suni până mori către cerul senin!" - îmi aduc aminte de "Mistreţul…" lui Ştefan Augustin Doinaş, mergând alene spre camera cu telefon st ...

După geam (şi după cum urmează)

Vineri, 11 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Şi stai (frumoasă) după geam şi tot priveşti în depărtare... îmi pare că omar khayyam (şi nu numai omar îmi pare)   ţi-a scris pe ochi cea mai senină şi cea mai simplă poezie din timpul care stă să vină, să-ţi dea ce nu mai pot eu (ţie)   din spaţiul pus merinde lumii (mai de nevoie, mai de silă) de care nici o milă nu mi-i, însă de tine mi-este milă   cum stai (frumoasă, fără rost şi sclavă în singurătate)... şi eu nu pot uita c-am fost bun de nimic până ...

Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (III)

Vineri, 11 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Ne adunăm în jurul lui nea Ion şi-l ascultăm. El stă pe prispa din lut şi-şi aduce aminte. Cât timp a "stat" el în  Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi, ca un argument că fiinţa nu poate fi distrusă niciodată, se văd foarte multe buruieni, printre care şi paie de grâu în diferite faze ale creşterii, coacerii, căderii, uitării şi întoarcerii la început. Nea Ion mângâie un pai de g ...

Bate...şi se va închide! (infinitiv)

Joi, 10 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Când viaţa-i odihna cea repede-a morţii şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii... ce taină mai caut prin spatele porţii? ce sper să mai aflu-n desimile ceţei? ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană, când veci şi real este golul din cană?   Bat cer şi pământ...oare cine deschide când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide, când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul şi visului meu îi pro/pun prea des/frâul? de ce să conjug a muri şi a duce când viii scobesc ...

Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (II)

Joi, 10 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Primele săptămâni de recluziune în Siberia îl conving pe badea Ion că nu-i nici o şansă de scăpare  din ceastă "libertate" cu zăpezi enorme şi friguri năucitoare. Unde să fugi când geru-i de minus cincizeci de grade? Când foamea te transformă în umbră? Cui să te plângi când alde Alioşa cu pufoaică şi căciulă şi pâslari şi mitralieră sunt gata oricând să te facă sită, numai să nu-ţi ia locul în "calitatea" pe care o ai, dacă te scapă de sub control, dacă ...

Scrisoare către Lorelei! (departe de bâlci)

Miercuri, 09 Octombrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Aici nu-i "acolo", aici nu-i "atunci"... aici, cuvioşii mănâncă porunci, pe frunte-s păduchi şi pe capră-s mojici, balanţa-i de sanchi, ştiutu-i la ghici!   Şi trupuri şi suflete-s prinse-n mezat, şi se dă ce nu e şi se ia ce nu-i dat... aici, descântarea-i bolnavă de gâlci, şi mintea şi noima-s pe roată de bâlci!   Aici...(peste tot, până şi prin gunoi)... se plodesc şi se scurg judecăţi de apoi... aici, chiar şi plânsul se face de râs, şi arcuşul e-un mort su ...
Pagina 635 din 752