Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în UITARE,/
pe-o margine de vis, departe hăt/ - mâhnirea-ncepe să se înfăşoare
pe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclină
când văd cât e de singur DUMNEZEU,/ parcă VECIA lui ar fi de vină

îngenunchez nedumirit şi-l rog/ să-mi zică ce să fac şi ce urmează
astăzi şi mâine... însă n-am noroc:/ nu-mi dă nici o idee, nici o rază

mă uit în podul palmei şi nu cred/ că LINIILE toate-s prăpădite -
sărut ŢĂRÂNA, lăcrămez încet.../ şi bat, şi bat... dar nu mi se deschide

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 3427 ori Ultima modificare Luni, 23 Noiembrie 2020 00:07

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.