(!) pot ieşi într-o clipită/ din secunda asta lungă –
pot...fiindcă port limbajul/ veşnic al deşertăciunii,
pot...fiindcă am nimicul/ care poate să mi-ajungă –
unii spun că numai alţii,/ alţii spun că numai unii (!)
(!) pot intra fără oprire/ chiar în moartea asta scurtă –
pot...fiindcă-mi cer părerea/ toţi mărunţii şi toţi nalţii,
pot...fiindcă toată viaţa/ mi-am ascuns-o într-o turtă –
alţii spun că numai unii,/ unii spun că numai alţii (!)
(?) dacă pot, cine mai umblă/ pe şotronul din ogradă,
cine-şi mai aduce-aminte/ cum şopteşte apa-n ciuturi,
cine mai visează timpul,/ cine poate să mai creadă,
cine mai sădeşte greieri,/ cine mai cultivă fluturi (?)
(?) dacă pot, cine-o mai bate/ vântul ca să meargă moara,
cine o mai bate apa-n/ piua lor şi-a dumneavoastră (?)
(!) unii spun că-i bună ziua,/ alţii spun că-i bună seara –
noapte bună, miozotis.../ foaie verde floare-albastră (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” NOAPTE BUNĂ, MIOZOTIS! [asimptotic tangou] Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (III) Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” PĂTRAT (despre impur şi complicat) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DIRECT (psalmul apropierii definitive) Documentare... la „Evaziunea Sentimentală” (II) Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (I)
Mai multe din această categorie:
