13-14 şi 15-16 [cel mai frumos poem cu domnişoara Levănţica]

13-14 şi 15-16 [cel mai frumos poem cu domnişoara Levănţica]
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou"

O, zei!...ce minunată Levănţică!

(!plus două zeci şi patru de carate!) –

mă uit la ea, m-apucă treişpe-paişpe

şi cinşpe-şaişpe gânduri preacurate!

Şi-un fel de dor candid, fără sfârşire,

şi-o viaţă defensivă, fără moarte,

şi stau la geam, şi-o chem la poezie,

dar ea nu vine...şi mănânc muşcate!

Dar e frumos!...nu poate să nu fie!

în preajma sa, toţi mor de admirare,

toţi zic şi scriu în gând: jos pălăria!

şi-şi pun de vis! şi de spânzurătoare!

În preajma sa nu-i chip de veşnicie!

în preajma sa doar clipa se petrece!

e cea mai rece dintr-un iad al lumii,

dar cea mai caldă dintr-o lume rece!

Şi uite-aşa m-apucă treişpe-paişpe

şi cinşpe-şaişpe, şi mănânc muşcate!

O, zei!...ce minunată Levănţică

îmi smulge timpul din singurătate!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 2751 ori Ultima modificare Vineri, 04 Octombrie 2024 16:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.