Reforma promisă a Direcției Generale Antifraudă Fiscală (DGAF) bate din nou pasul pe loc. Conform unui nou proiect de Ordonanță de Urgență (OUG), publicat recent de Ministerul Finanțelor, reorganizarea DGAF este amânată pentru a patra oară. Inițial programată pentru 1 ianuarie 2025, apoi reprogramată pentru 1 martie și ulterior pentru 1 iulie, aplicarea noilor măsuri a fost din nou suspendată.
Potrivit „Notei de Fundamentare” care însoțește documentul, succesiunea amânărilor este justificată prin „amplitudinea, complexitatea și specificul modificărilor de structură și de personal, care urmau a avea loc la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF)”.
În contextul în care reorganizarea ANAF este văzută drept un pas esențial pentru creșterea veniturilor bugetare, autoritățile par să cântărească mai atent eforturile administrative și costurile implicate.
„Asigurarea unei coordonări piramidale și centralizarea deciziilor pentru controlul antifraudă implică păstrarea modului de organizare actual al Direcției Generale Antifraudă Fiscală, care este o structură fără personalitate juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Direcția Generală Antifraudă Fiscală funcționează printr-o structură centrală, iar la nivel regional, prin direcții regionale antifraudă fiscală, toate aceste structuri făcând parte din aparatul propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală”, se menționează în proiect.
În plus, Ministerul Finanțelor atrage atenția că transformarea Direcției Antifraudă într-o rețea de structuri teritoriale județene ar presupune cheltuieli suplimentare semnificative.
„Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri clare de reducere a cheltuielilor publice, se evidențiază oportunitatea menținerii structurii existente în prezent, pentru evitarea unor costuri administrative suplimentare semnificative determinate de operaționalizarea structurilor la nivel județean”, mai precizează proiectul de OUG postat luni.
Un alt element controversat a fost dotarea inspectorilor antifraudă cu arme de serviciu, prevăzută inițial în proiectele anterioare. Deși cadrul legal permitea acest lucru, prevederea a fost înlocuită ulterior cu „mijloace tehnice utilizate ca mijloc individual de apărare, protecție și comunicare, care se atribuie gratuit”.
