La capătul din partea cealaltă,
pe linia dintre naştere şi moarte, foarte subţire,
se aude scâncet de steauă:
mama începe să plece fără oprire!
Şi se înalţă, şi se înalţă, şi se înalţă,
şi ne înălţăm şi noi, biruitori, deodată cu ea...
încă nu vedem capătul din partea cealaltă,
încă mai avem (lângă veşnicie) o stea!
Şi câtă frumuseţe, şi câtă iluminare
din tot sufletul ei pentru toate icoanele noastre!...
Din ce în ce mai sângerie,
lucirea ei lasă în urmă străluciri albastre!
La capătul din partea cealaltă,
pe linia dintre moarte şi naştere, foarte subţire,
se aude stingere de steauă:
mama începe să rămână fără oprire!
