Mă duc până la uşă...mă duc până la geam...
văd numai treacă-meargă, numai nitam-nisam,
numai nimic în minus, numai nimic în plus...
doar unghiuri ascuţite-n habar de unghi obtuz!
Deschid o carte mare şi rară până când
găsesc o carte mică şi deasă pe Pământ...
o carte care-(mi) spune cum şade unghiul drept
întins de-a lungul firii, cu mâinile pe piept!
Şi numai zei rahitici şi numai sfinţi haihui
şi numai tâmpi de vază la capul dumnealui...
toţi – ascuţiţi în piatră de silă şi de van,
obtuzi ai nerăbdării şi-ai gândului viclean!
Toţi cercetează timpul şi vor cât mai curând
să ducă şi să vadă tot dreptul în mormânt...
şi toţi sunt unghiuri strâmbe muiate-n fals şi fad,
mocirle puturoase şi purtători de iad!
Păcat de geometrie, păcat de cel murit,
ucis cu zor de scârnul obtuz şi ascuţit!...
Arunc geamul pe uşă...şi-arunc uşa pe geam...
şi plec printre coclauri, după Omar Khayyam!
