Moto: [„acum, dacă (nu) ştii ce te aşteaptă,/ rămâi la vorbă, (nu) fugi la faptă!” – anonim folk]
Îmi spune că-i gata să plece
acolo, de tot, fără teamă...
şi plânge în hohote chioare,
şi râde, şi zice că-l cheamă!
Şi umblă încolo şi-ncoace,
şi pare stăpân peste lume...
dar are sfială-n călcare,
şi-n ochi – o tristeţe anume!
Îi spun întrebare străveche
şi scurtă şi dreaptă şi clară:
pricepe ce-nseamnă lăuntrul
acestui scump/unic „afară”?
Acolo-i răspunsul la toate,
frumos şi în fărădelege!...
[nu are decât să-şi ia sama
şi n-are decât să (nu) plece!]
