Draga mea, rachiu-i tare/ şi râvnit ca unghiul drept
când mă sâcâie (frenetic!)/ un obtuz pneumosept:
anti-fum, anti-alcoolic,/ pro-mărar şi pro-lăptic,
anti-vis, pro-bagatelă,/ anti-tot şi pro-nimic!
Beau cu gândul (ascuţitul!).../ n-am cătare şi tupeu
să stau lângă fleoarcă-ntruna,/ ce se crede paraleu...
îmi repugnă leorbăiala,/ răgetul prostesc în târg,
tândălirea şi stridenţa,/ aerul de muc şi sfârc!
Îmi repugnă urlătorul/ de-orice fel... chiar îi observ
satisfacţia de cinic,/ rânjetul lipit pe nerv...
şi principiile sale/ răpănoase, date-n fiert
orişicând şi orişiunde!.../ nu se cade să (mi)-l pierd
din priviri, din operare,/ din plesnirea vrunui şfichi...
poate i se sfarmă casa/ cea de piatră la rinichi...
poate pleacă şi mă lasă/ fără eu(l) său deştept!...
Draga mea, rachiu-i tare/ şi râvnit ca unghiul drept!
