Treci prin lume drept simandicoasă
şi te uiţi (de sus) la fiecare...
dar, de fapt, eşti o marghioală seacă,
sclifosită şi leorbăitoare!
Abia-ncapi în pielea-ţi sclipicioasă
şi te mişti subtil, ca o statuie
a ispitei cu arome false,
preparate într-o ţeastă şuie!
Ai şi faci (de zor) farafastâcuri,
vrei toată suflarea să te-admire
cum îţi dai în bobi, în cărţi şi-n petic
sub greţoasa ta sulemenire!
Dai din toate şi (te)-ndemni cu toate
într-o psihedelică năvală...
dar, de fapt, acestea-s argumente
ale vieţii tale de marghioală!
