Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cu Nimeni"
(recurs)
eşti cea mai frumoasă din cartier,
florile îşi rup gâtul după tine…
(parol, gata, invidiez florile,
vreau să le ofilesc mult şi bine!)
să le ofilesc pe toate, definitiv,
nici una să nu mai rămână…
şi aşa, veştede, în fântâna aceea
să le zvârl…ştii tu care fântână!
ştii, fiindcă am stat împreună
sub salcia ei întinerită
de ochii tăi…s-aude că e moartă
şi că fântâna-i tare părăsită!…
mă răzgândesc…rămâi în cartier
cu florile alăturea şi vii…
mă duc să pregătesc fântâna
şi salcia…şi poate va să vii!…
