!matria mea şede în istorie cu demiurgul de mână
prin ograda unde se află cărarea cea mai scurtă
dintre copilărie şi bibliotecă, dintre realitate şi vis...
demiurgul e îmbrăcat în haine de mire, limba română
îi vine perfect, ca o nuntă...sora mea le dă câte o turtă,
să aibă până la poarta cu lasciate ogni speranza...închis!
!teiul îşi mătură singur frunzele, trebuie să fie curat
când soseşte frumuseţea stelelor căzătoare, când
vine fiul matriei de la bibliotecă şi citeşte
despre moromeţi, despre nunta fiicei de împărat
rămasă fără făt frumos în cer şi pe pământ,
despre demiurgul cel bun, topindu-se încet, româneşte!
!păsările călătoare se pregătesc pentru gândul plecării
în matria cealaltă, fiindcă ele au două matrii...
numai eu am numai una, numai demiurgul cel bun
are numai una...ca să nu fiu singur pe drumul depărtării,
bătrânul demiurg vrea să mi-o dea mie...două atrii
să am în inima devastată de dragoste, poezie şi tutun!
