Moto: "sau doi egal cu patru. altă sferă
limită de. ori nu. fără adresă.
urma luminii peste. Frontieră
abandonată-n propria-i viteză."
(anonim folk)
În trecut e viitorul cel pe care am uitat
să-l observ, să-l gust, să-l chinui, să-l aud...uite, acum
e târziu să-l chem încoace, la trăit, la dans, la stat...
pot să-l chem...şi, dacă vine şi mă-ntreabă de uium?
ce să-i dau când mi-i prezentul numărat şi foarte scurt?
când pleoapele-s cortine gata de cel gong final
şi când mâine-i fără şanse, plin cu vârf de alt trecut?
când ascult ultima Parcă hohotind şi în ce hal
dă din foarfece...nu-i bine, nu-i mai bine să nu-l chem,
să mă uit (fără simbrie, fără rost, fără cherem)
cum îşi dă văzduhul duhul, cum rămâne fără zbor
şi se umple cu trecutul ultimului viitor?
Nu-i mai bine să-ntorc ceasul pân-ajung la început,
nu-i mai bine să-ntorc foaia-n timpul primului cuvânt
şi să strig...numai atuncea aş putea să strig temut:
niciodată, ieri sau mâine...doar acum "sânt cel ce sânt"!?
