Ion în sat e poreclit Ion/ şi Sapa lui e poreclită Sapă,
el nu visează garduri de beton/ şi linia din palme i se crapă!
N-are fântână-n curtea de folos - / abia-i încape cânele-n ogradă -
e Campionul mersului pe Jos,/ necunoscut la vro Olimpiadă!
Arareori, blestemă şi înjură/ şi dă la câne fluierul de os,
îngroapă Sărăcia-n arătură,/ să n-o mai vadă Fiul cel frumos!
Adeseori, mai zice "Doamne, iartă!" - / are şi el un Dumnezeu al lui -
iar Ochii - Capodopere de Artă - / privesc miraţi în Susul Nimănui!
Iar cânele - prieten bun cu Luna - / ham! ham!... păzeşte fluierul de os -
tot mai bătrân, Ion sapă întruna/ Fântâni adânci, cu Gurile în Jos!
Să aibă apă cine-o fi să vină/ în urma lui, pe singurul pogon! -
e vinovat, dar n-are nici o vină - / Ion în sat e poreclit Ion!
Poreclă (poreclă) Scris de Ion Zimbru
