Moto:
„moartea durează cât drumul până la naştere –
stai pe genunchi, în altarul poeziei şi zici:
aici hodineşte roaba lui dumnezeu, privighetoarea”
(Iolanda Cremene)
şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,
în spatele oglinzii, terorizat de zei –
mă perforau ecouri şi fulgere străine,
din infinitul răsturnat în ochii tăi (!!!)
se năruie oglinda, iar zeii intră-n stânci,
cresc aripile tainei şi putrezeşte cina –
ce negură se lasă de-acum tocmai atunci –
sunt iarbă până unde a ostenit lumina (!!!)
PERICOPĂ (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
