!ziuă bună ziuă bună/ clopotul abia mai sună
sufletul abia mai bate/ rar mai rar pe apucate
fluierarul de la stână/ mă aşează şi mă-ngână
pe-un polog uşor de paie/ luna plină se îndoaie
şi se face că nu vede/ că mi-i foame şi mi-i sete
şi se face că n-aude/ că mi-i focu-n zgâtii ude
şi mi-s cânii fără oase/ şi io-s teleleu tănase
mi-s mioarele amare/ că se simte lupu-n zare
târla mi-i pe dărâmate/ calul mi-i pe deşelate
ziua mi-i pe nebuneşte/ începutul se sfârşeşte
viaţa stă pe cum se cade/ vino la upanişade
depărtarea e aproape/ tocmai dincoace de ape
vino cât mai stă pe-afară/ aşteptarea bunăoară
să citim pe îndelete/ nu mi-i foame nu mi-i sete
nu mi-i rău şi nu mi-i bine/ ştie cine numai cine
să pogoare noapte bună/ clopotul abia mai sună
luna plină se răceşte/ lupii urlă româneşte
un tăciune şi-un cărbune/ totul e deşertăciune
şi aşa din samă-n samă/ ne călătorim la vamă
jurul tot se înmormântă/ dară fluierarul cântă!
Din samă-n samă (descântec de îngânare) Scris de Ion Zimbru
