(!) când ai să vii ai să găseşti/ ce ai dorit întotdeauna:
o umbră de salcâm în care/ umbre de păsări cântă nalt
şi te aşteaptă-nlăcrămate,/ până când soarele şi luna
îşi lasă umbrele la umbra/ visării unui celălalt -
adică unul şi acelaşi,/ însă privit din partea unde
s-aud seminţele uitării/ cum încolţesc şi dau în floare
şi-n fruct şi cad şi încolţesc/ - numai himere floribunde -
şi n-ai nici o scăpare până-n/ eternitatea următoare (!)
(!) când ai să vii ai să găseşti/ nimic, dacă nu vii acuma:
nici umbră, nici măcar o dâră/ a umbrelor care au fost
şi te-au strigat să vii acasă,/ aşa cum poate numai muma
să-şi cheme înapoi odrasla,/ în cel mai sigur adăpost,
în taina cea mai importantă/ din cest etern şi alt etern -
drumul în/spre fecunditate/ şi calea laptelui matern (!)
NEC PLUS ULTRA Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CEL mai SIGUR ADĂPOST [dosarele XYZ] Scris de Ion Zimbru
