(!)şi dacă nimeni nu-şi mai poate-aduce-aminte
ce am făcut când n-am făcut altă ceva,
să înflorească dumitriţe pe morminte
şi lumânări şi licurici din STEAUA mea (!)
(!) din când în când... s-o iscodească şi pe MAMA -
ea ştie bine ce-am făcut, ştie mai mult
decât credeam când flutura pe deal, năframa,
şi eu plecam cu trenul timpului pierdut (!)
(!) din când în când... să-l iscodească şi pe TATA -
el ştie tot ce n-am făcut când am făcut
altă ceva decât cu mintea şi lopata -
şi mă-ntorceam cu trenul timpului trecut (!)
(!) din când în când... să uite TOT, să şteargă TOATE -
altfel, nu-şi poate aminti nimic-nimic -
nici că sunt multe-multe dumitriţe moarte,
şi pe mormânt... şi în mormânt, ca într-un plic (!)
Din colecția "Cele mai frumoase/triste poezii rămase tablou" TESTAMENT [la mormântul lui Toader Borșan - Țărnă Ușoară!] Scris de Ion Zimbru
