(!) tu stai frumoasă lângă geam/ şi tot priveşti în depărtare -
îmi pare că omar khayyam/ - şi nu numai omar îmi pare -
ţi-a scris pe ochi cea mai senină/ şi cea mai simplă poezie
din timpul care stă să vină/ să-ţi dea ce nu mai pot eu ţie
din spaţiul pus merinde lumii/ - mai de nevoie, mai de silă -
de care nici o milă nu mi-i,/ însă de tine mi-este milă
cum stai frumoasă fără rost/ şi sclavă în singurătate -
iar eu nu pot uita c-am fost/ bun de nimic până la moarte (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” BUN DE NIMIC (de/spre singurătate) Scris de Ion Zimbru
