Mai mult de-atâta nu se poate/ - chiar şi atâta e destul -
şi chiar şi-aşa, se poate spune:/ am fost hulpav, viclean, fudul,
am tot pândit - la drumul mare - / caleşti cu zâne fără rost,
să le dau timp, să le dau farmec,/ pâine şi sare şi-adăpost,
şi să le fac şi jucărele/ - o mie şi-una - e-hei! hei! -
ce strâmbă-i lumea fără zâne şi feţi-frumoşi şi cai şi zmei!
Chiar şi aşa, se poate spune:/ am fost şi straşnic, şi naiv,
şi dat exemplu de tândală,/ şi pus în frunte, şi împins
pe toate scările tandreţii,/ şi consemnat în catastif
drept pretendent la-mpărăţie,/ drept cavaler mereu învins
de regi analfabeţi, drept suflet/ de cetitor în stele mari -
drept cel mai drept dintre toţi strâmbii/ (para)onirici şi hoinari!
Chiar şi aşa, se poate spune:/ încă-ţi mai scriu să-ţi mulţumesc
pentru destulele acestea,/ pe care le tot românesc
şi-ncă le port în trup şi-n suflet/ şi le slujesc - n-ar fi păcat
să-ngenunchez la Vecinicie/ şi să Pierd Tot ce Mi s-a Dat???!!!
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Para/Oniric Tangou (pe genunchi) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
