În mijlocul naturii (pastel)

Scris de Ion Zimbru

Miercuri, 30 Ianuarie 2013 00:00

Am să te duc (pe toată) în mijlocul naturii,
să-ţi pun nişte pedale printre cicori şi maci,
şi să-ţi repar viteza şi penele din roate,
şi să mă uit la tine cum zbârnâi şi cum faci,
şi dai încet din coarne când îţi îndrept ghidonul,
şi-ţi bâzâi soneria, şi-ţi umblu la rulmenţi,
cum îşi dau coate macii şi iau cicoarea-n braţe,
şi se aprind în şoaptă, şi nu mai sunt atenţi
când chiar mai am oleacă şi termin toate cele,
şi pinionul mare, şi pinionul mic...
strâng spiţele, şterg farul, ba şaua să priceapă
tot grâul: fără tine, mi-i teamă şi mi-i frig...
mi-i teamă că pierd trenul pe care toată viaţa
l-am aşteptat şi-l caut să-l văd măcar aşa
cum fiecare-şi vede pe zare o lumină
şi-o cheamă în ogradă, şi steaua zice da...
mi-i frig de aşteptare... ştii, aşteptarea ceea
cu sufletul la gură, cu inima pe jos...
gata, eşti foarte bună, eşti nouă, hai să mergem...
tu dârdâi supt povară, eu pedalez frumos...
ne fac din mână macii striviţi de întristare
că nu mai stăm supt spice măcar până se coc
îndată două turte mari cât roatele tale
şi pururea cum roata cea (fără) de noroc!