Atunci (demult) la masa cea cu trei picioare,
sub un salcâm dintre matale şi o stea,
ziceai că viaţa e un fel de închisoare,
că orice om e obligat să şadă-n ea!
Steaua aceea foarte lungă şi departe,
cea dinspre stânga, mai dincolo, cum priveşti
din dreapta asta...(vezi ce mult şi bine arde?
aşa ziceai printre celeste şi lumeşti!)...
Sigur că da! cum să nu cred? se vede-n toate
că-i închisoare...şi n-avem nimic de-ales...
(sigur, suntem nişte cuvinte condamnate!
aşa ziceai, din când în când, mai rar, mai des!)
Aşa ziceai: aşa să-nveţe fiecare!...
precum în cer (nu-i tot) aşa şi pe pământ!...
şi lăcrămai spunând că moartea-i deschisoare...
ş-apoi plecai cu steaua-n suflet şi în gând!
Fuga din închisoare (recviem la mormântul lui nea Vasile Valache) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL! FIINDCĂ (...ar putea fi ultima) SIGUR CĂ DA! EA ESTE!
Mai multe din această categorie: