Mă dau de ceasul morţii... aşa de mult îmi este
a duce-ntr-o pădure... s-o dau cu tine peste...
peste ce vrei... să zică văleu! să facă zâng!...
să-i trag şapte zăvoare pe nalt şi pe adânc!
Aş duce-o mult, pe toată şi fără îndurare,
aşa, într-o pădure întunecoasă tare...
peste s-o dăm... să facă văleu! să zică bang!...
să nu mai saliveze... în veci... la yin şi yang!
Să-i piară dorul, pofta şi foamea de iubire...
tocmai la dracu-n praznic, tocmai la monastire
să plece, să s-ascundă, deloc să n-o mai văd...
c-o sfărm şi-o dau merinde la sfinţi şi la prăpăd!
O dau şi la răspunsuri, o dau şi la-ntrebare,
dar ea răsare-n geamuri şi-mi bate şi mai tare...
Mă dau de ceasul morţii... că moartea are ceas...
hai să-l oprim, frumoaso!... atât mi-a mai rămas!
Despre oprirea ceasului la timp (ultima şansă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL! FIINDCĂ (...ar putea fi ultima) SIGUR CĂ DA! EA ESTE!
Mai multe din această categorie:
