Când a murit Maria, era luni...
(fugise de la casa cu nebuni)...
şi-a stat aşa, lângă pârâu, departe,
pe flori nemuritoare pân-la moarte!
A stat o săptămână, până când
nişte creştini (care furau pământ)
au dat de ea şi au crezut că-i floare
uitată-n viaţă, pentru fiecare!
Au plâns încet şi tainic şi frumos,
au aruncat uneltele pe jos...
şi-au dus-o (toţi) au dus-o pân-acasă
(acasa lor)...Maria n-avea casă!
O zi - la unul!...altă zi - la altul!...
(tristeţea năucise tot Înaltul)...
şi au venit (cu mii de mătăciuni)
nebunii de la casa de nebuni...!
Frumoasă...vie! şi frumoasă...moartă!
Maria s-a oprit (din poartă-n poartă)...
dar nimeni n-a putut (de of şi dor)
să creadă c-a murit Maria lor!
Când a murit Maria (din poartă în poartă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
