Poeziei mele nu-i lipseşte nici un nasture,
poezia mea nu umblă cu fermoarul descheiat,
poeziei mele nu-i lipsesc ipocriţii şi sperjurii,
poezia mea se fereşte de lauri şi matostat!
Poezia mea nu poartă cămaşă cu guler murdar,
nici pantalon destrămat a la mocofanul mărunt,
nu scuipă pe stradă, nu face nici o politică,
nu se dă nici în stambă, nu se dă nici la fund!
Poezia mea face lumină şi ordine, chiar dacă
este înconjurată de mizerabili şi de impostori...
chiar dacă-i arătată cu degetele deşertăciunii,
poezia mea nu-şi suflă nasul pe linişte şi flori!
Poeziei mele îi lipseşte celălalt început al lumii,
poezia mea se stă bine lângă poeţii din infern...
iat-o, chiar acum dă mai mult decât primeşte,
chiar acum dezveleşte statuia laptelui matern!
Statuia laptelui matern (nimic nou în paradis) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
