Moto: "foaie verde zic de mine
apele că-s apa lor
dar mi-s vorbele peline
şi tot mor şi mor şi mor"
(anonim folk)
Cămaşa ta-i ţesută din cămaşa
pe care mi-a urzit-o mama când
cocea iubiri şi turte pe o plită,
la marginea războiului, plângând
că nu mai are nici măcar o clipă
pe care să o toarcă din fuior,
s-o facă ghem şi s-o alcătuiască
aşa, ca pe o pâine în cuptor...
ş-apoi, rupând-o simplu, într-o mie
şi una de bucăţi, s-o dea la toţi,
şi să mâncăm, şi s-ascultăm războiul
şi glasul ei: nu ştii dacă nu poţi,
nu poţi dacă nu ştii... dă-ţi şi cămaşa,
şi dă-ţi şi pâinea, însă nu la schimb...
să dai mai mult decât primeşti... iubirii
nu-i spune niciodată că n-ai timp!
Nu-i spune niciodată că n-ai timp (aproape sonet de urgenţă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
