Tata stă şi se uită cu ochi albaştri
la teiul liniştit şi bătut de vânt...
şi încep să mă mir: ce tei uriaş,
ce tată bătrân pentru care mai sânt!
Vine o pasăre cu pene de scris
şi se opreşte pe o ramură să cânte
pentru cei plecaţi, pentru cei rămaşi
sub tei, lângă tata cu mâinile blânde!
Cere o pană şi scrie!...îmi zice tata...
scrie cu cerneală din ochii mei,
scrie pentru maică-ta plecată
să deretice raiul pentru mine şi tei!
Mă uit la pasăre, fiindcă are şi pene
de citit pentru dragostea noastră...
citesc, pasărea pleacă şi lasă o pană
lângă tata, pe prispă, la fereastră!
Pasărea cu pene de scris (şi de citit) Scris de Ion Zimbru
