Moto: "Când simţi că e târziu,
trimite-ţi regretele să doarmă pe prispa casei tale"
(Vasile Sevastre Ghican)
De câte ori am aşteptat/ sub felinarul afumat,
să vină trenul de atunci,/ cu fluturi mov şi rochii lungi...
şi se făcea (în ceas) târziu,/ şi-n suflet se făcea pustiu,
dar trenul cel nu mai venea/ (de nicăieri) în gara cea!
Şi ce văzduh curat era/ în gara ta şi-n gara mea...
aceeaşi gară până când/ s-au dus (cu toţii) în pământ
cei călători, cel timp şi tren.../ şi a rămas doar un refren:
oare cu ce se va-mbrăca/ (la nunta ei) mireasa mea?...
Şi tot visez... şi văd (şi-acum)/ (pe cer) desenele de fum
(ca nişte taine şi porunci)/ ducându-se tocmai atunci,
trecând pe lângă felinar,/ suind în trenul cel mărfar
cu fluturi mov (dezlănţuit)/ pe rochii fără de sfârşit!
Şi mă trezesc... (ne/vinovat)/ sub felinarul mort şi spart,
cu gara în genunchi, plângând,/ uite, aşa, înspre pământ,
unde s-au dus (de tot) cei toţi,/ să vadă fum, s-audă roţi
pe linii veşnice cu ea/... (la nunta ei)... mireasa mea!
Sub felinarul afumat (nimic în plus) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
