Moto: "Bună fie-ţi dimineaţa, doamna mea din partea Ceea,/ unde stă Singurătatea la taclale cu Femeia/ şi îndrugă la proverbe, la războaie şi la doine,/ şi mai dau şi-n lăcrămare, dau şi-n doruri... şi pe noi ne/ tot aşteaptă-n ceastă Viaţă, cu atâtea păsări calde,/ cu dulceaţă şi cu turte, până când plecăm în plante!" (anonim folk)
Şi fui la Zi!... arat-am, doamna mea!...
privighetoarea cea mă priveghea,
cel cuc (pe sine, mie) se cânta,
cea mierlă (repetentă) mă mierlea,
sticletele (cel hâtru) se sticlea
la turtureaua ce mă turturea
din salcia pletoasă, care m-a
clătit cu plâns şi rouă de vâlcea
când ascultam (în şoaptă) cioara cea
neprihănită, care înnegrea
cel orizont, de unde trebuia
să vii... dar n-ai venit, Femeia mea!
De unde trebuia să vii (dacă femeie nu e, nimic nu e!) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
