Şi-apoi va să-nceapă ce caut şi-aştept
de-o viaţă întreagă:
urât sau frumos, mizerabil sau pur,
de tot ori oleacă!
Mi-a spus cineva că-i lumină şi cald,
că-i dulce şi verde,
că-i lene şi somn, veselie şi vis...
şi nimeni nu pierde!
Şi alt cineva mi-a şoptit că-i murdar
şi beznă şi rece...
şi nimeni nu poate vorbi nimănui,
nu poate să plece!
(ce farsă, ce fals, ce minciună, ce dor
coboară în toate?!
şi cât adevăr mugureşte în tot,
se-nalţă şi cade?!)
Când merge... mai stă, şi aude, şi vrea...
când stă... sigur pleacă...
şi-apoi va să-nceapă ce caut şi-aştept
de-o moarte întreagă!
Devreme, târziu, astăzi, mâine, încet,
aproape, departe?!...
N-am unde fugi, unde sta... sunt dator
c-o viaţă şi-o moarte!
Şi nimeni nu pierde (despre fals) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
