Sărut mâinile, Vreme de Dus...
şi de stat la picioarele sălciei în care
s-au suit amintirile şi se dau jos
în şoaptă, în râpă, în sfârşit, în uitare!
Sărut mâinile, Vreme de Stat...
şi de dus în visul cu salcie din care
atâtea lacrimi şi cântecuri ne-au curs
pe creştete şi pe suflete şi la picioare!
Sărut mâinile, Vreme de Dor...
şi de rod în acele vremuri imaginare
până în clipa în care se vor sfărma
şi toate trecuturile noastre următoare!
Sărut mâinile, Vreme de Spus...
încă nu a fost odată ca niciodată
un alt ceva care să nu se fi întâmplat
de când sunt împărat şi eşti împărată!
Până la sfârşitul trecuturilor următoare (modus vivendi) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie: