Vino în cerc... am încercat o rază,
însă a fost prea palidă, prea mică,
şi s-a tocit la prima învârtire,
şi m-a cuprins, aşa, un fel de frică,
de panică, de grijă şi tristeţe
că pot rămâne-n centru şi pot pierde
lungimea-ncercuirii, rostogolul
din foaie verde înspre foaie verde...!
(dacă nu vii, în lumea propriu-zisă
n-am cum să mor... cu aria deschisă)...!
Vino în cerc... am încercat o rază,
însă a fost mai crudă şi mai lungă
decât îmi poate încăpea rotundul...
şi m-a cuprins o adiere ciungă,
spăimântătoare, ca un fel de ştimă
cu sânge verde şi cu părul verde...
şi-a zbârnâit ca dintr-un arc, departe,
şi am rămas cu gândul că pot pierde...!
(dacă nu vii, în lumea propriu-zisă
n-am cum să mor... cu aria închisă)...!
Invitaţie în cercuire (despre încercări) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
