Bună fie-ţi dimineaţa,/ Ziuă întomnată...!...
cred că (nu) a fost odată/ (cam) ca niciodată,
nu a fost să (nu) se-ntâmple/ ori să (nu) se ştie
cum nu creşte grâul dacă/ n-are ciocârlie,
cum îşi rugineşte raza/ cercul dacă n-are
ţânc şi ţâncă, loc de joacă,/ roată şi cărare...!...
Cum păcatul nu există/ dacă nu se-mparte,
tot la fel şi viaţa-i goală/ dacă n-are moarte!
Tot aşa şi moartea-i goală/ dacă n-are viaţă,
cum nălţare nu există/ dacă nu s-agaţă
într-un cui bătut pe cruce,/ ori în dorul lelei,
ori în pânza din diedru,/ ori în ochii celei
mai dihai din câte-s chipuri/ şi închipuire...!...
Mai ţii minte foaie verde,/ varga mea subţire,
cum te înălţai spre nouri,/ până-n ciocârlie,
uite-aşa, să (nu) se-ntâmple/ şi să (nu) se ştie!
Elegie la doamna de Vineri (bulevardier de coastă) Scris de Ion Zimbru
