Bună fie-ţi dimineaţa, doamnă Iarnă!...
eşti frumoasă!...ce frumos ai început
Simfonia unui Vis pentru Vioară,
unui Alb pentru Pian ne/cunoscut!
Vis în alb şi Alb în vis peste morminte
cu vii morţi şi cu morţi vii, fără sfârşit...!...
Ningi curat...aud antume şi postume
cum se suie-n cărţi şi-aşteaptă la citit!
Chiar s-aude glas de fiară la fereastră:
plâns de lup flămând şi trist, pe care-l ştii
de Atuncea, când...(şi el, şi Poezia)...
se hrăneau cu multul talei Simfonii!
Bună fie-ţi dimineaţa, doamnă Iarnă!...
am deschis şi ochi şi geamuri!...şi admir,
şi citesc (direct pe viaţa mea postumă)
punct cu punct şi bob cu bob şi fir cu fir:
cum Pianul cântă/ninge la Vioară,
cum Vioara ninge/cântă la Pian
(pentru fiara de dincolo, de dincoace)
şi mai des, şi mai frumos, şi mai avan...
până când atât Nimic şi Tot s-adună...
(printre lacrimi)...Vis în alb şi Alb în vis,
până când iarăşi începe Totdeauna
să citească cest antum de nedescris!
Lectură (pastel apocrif) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
