Secretul se-ntâmplă în râpa cea mare,
în râpa cea mică, în visuri...şi-n urme
de păsări prin aer...şi-n gânduri rămase
acolo, s-adune, să scadă, să scurme
prin umbre uscate, prin plânsuri uscate,
prin strigătul mamei cu inimă frântă
când susul nu dă nici o clipă de ploaie...
şi tata se-ndeamnă cu cerul la trântă!
S-aude, se vede-n sub/straturi...se află
că taina aceasta-i zidită cu morţii
când mâinile lor îndreptau adâncimea
din templul iubirii, din lemnele porţii...
când mâinile lor de/scriau pe ţărână
cărări pentru cei care încă mai îmblă
prin rouă şi glod, prin memoria ierbii,
aşa...ca şi cum chiar nimic se întâmplă!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Nimic în mişcare (tot despre nimic) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie: