(Ne)nuntit cu poezia/ şi abia tangent la sferă,
mi s-a înfrunzit securea/ când am vrut să tai catargul,
şi m-am drăgostit (zadarnic)/ tot de-a lungul şi de-a largul,
şi-am rămas Uliye ultim,/ sclav pe ultima galeră!
Câte esturi dinspre vesturi,/ câte suduri dinspre norduri
mi-au adus doar furtunare/ şi în suflet şi pe cale,
numai ceruri tulburate,/ numai gânduri haimanale...!
[Marte şi Neptun strâng (ş-astăzi,/ după mine) dezacorduri!]
Câte şi mai câte visuri/ în alb-negru, temerare,
mi-au trimis la răsărituri/ agonia şi amurgul,
mi-a rămas extazu-n urmă,/ să-(mi) slujească demiurgul
nesătul, dedat la rele,/ ghiftuit cu-nfumurare!
M-am lovit de puncte strâmbe/ (geamanduri plutind aiurea)
şi m-au fermecat sirene/ între Scylla şi Charibda,
şi pe ultima galeră/ am rămas să-mi fie cripta...!
(când am vrut să tai catargul,/ mi s-a înfrunzit securea!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ultima galeră (în memoria prozatorului Marin Preda, plecat la „întâlnirea din pământuri”) Scris de Ion Zimbru

Mai multe din această categorie: