Nu te juca, daimonule, cu mine... că te sfărâm şi te arunc la vechituri, te dau de sete şi de foame la Uitare, să vezi şi tu ce-nseamnă să înduri, să vezi şi tu ce face şi ce este, cum este, ce se spune despre Cine seduce ş-apoi pleacă-n depărtare……
Eu...dintr-un fel de linişte-am venit să stau puţin sau mult, să-mi pară bine sau rău...şi să mă mir ce demiurg nenorocit mă face de ruşine! El vrea să cred că-s jucăria lui, naiva/tâmpa lui marionetă... trage de sfori şi hohoteşte crud în sinea-i egoistă şi secretă... în gaura-i de geniu-şobolan,…
O aripă caldă şi-o aripă rece (acum şi pururea... la mormântul doamnei Elena Oprea, hodinească-se în pace)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 30 Iulie 2016
Acolo, departe, cu ochii la cer, cu visul pe deal şi cu gândul pe vale, aud şi acum aşteptarea bătând la porţi ferecate (cu mari balamale) păzite mai straşnic decât un castel în care s-ascunde regina şi fierbe otrăvuri, să-mi dea (când ajung, dac-ajung) cuvintelor mele murdare şi sterpe, drept…
La început... (crucişător şi radical)... m-a cucerit, m-a pus cu faţa la perete, m-a dat la vulg, la defăimare, drept proscris... şi m-a scuipat şi m-a ucis pe îndelete! Şi uite-aşa... (ce ne/noroc!)... s-a întâmplat: mi-am revenit încet, de fiecare dată... nu-mi pare rău, nici nu blestem, nici nu înjur,…
Şi-am întrebat... să-mi spună şi să-nvăţ: nimica nu-i, dacă nu e Mişcare!?... Mişcarea ţine totul într-un Punct: cel mai frumos, mai simplu şi mai mare din câte puncte-au fost şi vor mai fi pe Linia subţire şi flămândă dintre o viaţă ieftină şi-n van, şi-o moarte scumpă/schimnică la pândă!? Văd…
Şi tu, şi eu, şi el, şi ea... tot Universul suntem pe-acelaşi vulnerabil/straşnic drum... (nu) te râvnesc, dar dinadins mi-aduc aminte de-atunci, de-acum... şi iar şi iar de-atunci, de-acum! Te rog frumos, intră-n ogradă, zgribulito!... nu simţi că dârdâi? şi nu vezi că te aştept? am pus de cald, am…
Moto: "de când aşteaptă să te-ntorci acasă,/ stă numai la fereastră, negreşit...!.../ a vrut să plece după tine, doamnă,/ însă-i legat de loc şi-mbătrânit!.../ de loc legat, de mod legat, de vreme,/ dar şi de timp... de timpul meu prea mult.../ nădăjduieşte şi tot cată-n zare,/ vorbeşte singur, plânge... şi-l…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Gata! (despre gata)
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 Iulie 2016
Deschide, nu ai cum să nu m-auzi!... sunt plin cu gânduri bune şi sunt gata să şterg trecutul, praful, să te mir, să-ţi mângâi somnul, să-ţi alint muşcata! Sunt gata să fac ceaiuri, să fac vrăji în samovar, la tine, în odaie, să-ţi scriu pe sâni sonete despre dor, despre…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Înainte de Capăt (...dincolo...dincoace...)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 23 Iulie 2016
Cred că trebuie să mă opresc înainte de a trece de capătul acestui Sens! Ce sens are să trec dincolo de Capăt, să trec dincolo de (Ne)Cunoscut, mai ales că nu există nici o Lege în mijlocul şi în marginea nevăzutului Sapiens, care să mă lase fără cuvinte... care să…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Domnul (în) Alb (elegie în alb, la mormântul lui Gheorghe Durchi, fie-i ţărâna uşoară!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 Iulie 2016
Domnule-(n) Alb, fii blând şi milostiv, respectă-ţi Jurământul de onoare... nu vezi câtă nădejde-n jurul tău se înfiripă negreşit...sau moare!? Cum iei de la bătrânul muribund? cum iei de la bătrâna muribundă? iei pâinea lor, iei sarea lor, iei tot ce au puţin şi nu ştiu să-(l) ascundă! Chiar nu…
Ion la Bucureşti (cu poetul Adrian Păunescu - 73 de ani de la naştere)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Iulie 2016
Moto: „sărăcia noastră ne omoară,/ de atâta marş ne doare splina,/ cine iese ultimul din ţară/ e rugat să stingă şi lumina” (Adrian Păunescu) A venit Ion la Bucureşti, îmbrăcat cu haine demodate, amăgit că va găsi de toate, ieftine, frumoase, româneşti! Pasămite...ce s-a întâmplat: chiar când a trecut de…
Nu are nici o formă şi nici o greutate. Se naşte, nu-i născută. Stă peste tot, nu cade. Închide şi deschide (la toate şi la toţi) ochi, suflete şi minte. Dă glas şi sens la roţi. Coboară, urcă, merge încolo şi încoace. E goală totdeauna. Face minuni şi tace. Atinge…
Sigur că da, vine norocul să mă bată şi să mă ducă sclav în paradisul mov... nu iau nimic, şi nici nu cred că am nevoie decât de primul şi de ultimul ceaslov! Adică singurul, că altul nu există, şi nici n-a fost, şi nici nu cred că va mai…
În sus, în jos, aşa, oriunde mergi după atunci(uri)... sau după acum(uri)... te rog să fii atentă şi să vezi iscălitura mea pe-atâtea drumuri...! Să vezi pe ţărnă urma unui vis (de)scris la şcoală şi-nvăţat acasă, conturul unui gând iscoditor prin inima frumos-periculoasă a cestui Univers necunoscut şi vagabond... şi…
Mă spionezi... (?!)... sunt contra/spionaj, serviciile mele-s ne/secrete... am o Iscoadă scumpă-n solda mea, dar nu s-aude şi nici nu se vede fiindcă-i îmbrăcată majestos, cu miozotis la butonieră, umblă-n caleaşcă, poartă pentru toţi respect, nici nu regretă, nici nu speră, nici nu condamnă, doar atâta spune: salvaţi Candoarea din…
Domnişoara O-i o Frumuseţe exemplară, destul de tristă şi înlăcrămată uneori!... Ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă... şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori! Cred că aş vrea să ştiu pe…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Tata (despre tata)
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 Iulie 2016
Moto: "mi-am vândut cărţile să pot înveli statuia tatei/ el bate coasa pe o şină de cale ferată/ şi se pregăteşte să moară de dor/ prietenii mei miros a glorie înainte de moarte/ iar tu/ splendoareo/ scrii pe linia orizontului exerciţii de zbor!// iată/ luna se pregăteşte să răsară în…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Descântec de vreme rea (buletin meteorologic)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Iulie 2016
Bate vântul frunzele pe vale... unde mai găsesc iubirii tale loc de legănare, loc de joacă, să întindă mâinile, să tacă?... Îmi aduc aminte... se aude cum făceam (din clisă) paparude, cum ploua şi ne strigau afară flori de câmp şi lemne de vioară! Aşteptam până răsare luna, ne dădeam…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii bulevardiere rămase tablou" Poemul şi caleaşca de la fix (despre paradis)
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 Iulie 2016
Vin să-ţi aduc trei flori şi două madrigale,şi-un strop de apă, şi-o dulceaţă, şi-un sărut...vin tulburat, vin fără milă, fără teamăcând câinii, sfinţii şi păgânii dorm de mult!Mă dichisesc până la os, până la sânge,până la zero fără cinci mă dichisesc...la zero fix vine caleaşca din poveste,să mă aducă-n paradisul…
Hai să dăm mână cu mână...(nu aşa se cere?)... şi să ne jucăm călare pe lepidoptere! Hai să dăm ovăz la caii care-au fost potrivă mie, ţie, lui...sărmanii morţi fără colivă! Hai să dăm iarbă la boii cu-ndurarea trează şi să îmblânzim ciomagul prostului de vază! Hai să netezim cărarea…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Nimic în Mişcare (despre Tot, cu simpaticul gălăţean Adrian Durchi, cel mai isteţ cititor de VL)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 Iulie 2016
Din când în când, răbdările lui Unu încep să fiarbă, ţipă, dau în foc... şi toate întâmplările Luminii (de sus, de jos, de mod, de timp, de loc) se-mbrăţişează laic, se destramă cu sfânt preludiu, hohotesc înalt, ca un postludiu al ne/mărginirii în dulce şi amar, rece şi cald, prin…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ceva (şi alt fel de ceva pentru doamna Manuela Poteră, straşnică cititoare de VL)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 Iulie 2016
!sunt clipe rotunde, sunt clipe pătrate, sunt clipe înalte şi verzi şi uscate, sunt clipe adânci şi sunt clipe mărunte, sunt clipe în care nimic nu s-ascunde, sunt clipe în care s-ascunde o viaţă cum noaptea în beznă şi negura-n ceaţă, sunt clipe în care s-ascunde o moarte cum tot…
Nu mă mai joc, splendido...plec dincolo de Tot... dincolo nu mă doare decât (cel mult) în cot... dincolo-i treacă-meargă, nu-i Rai şi nu-i nici Iad, s-aud din ceruri sfinţii şi stelele cum cad! Plec mâine, dimineaţă...cu trenul de Bârlad... (mi-am tras costum de mire şi mi-am făcut curat în suflet…
Ieri, în toiul dimineţii, era cât pe ce să trec de la vorbe la fapte... când mergeam de pe partea asta pe partea cealaltă şi era să mă calce tramvaiul 7! Ieri, în jurul amiezii, era cât pe ce să trec într-o viaţă nouă... când mergeam de pe partea cealaltă…
