Şterge-ţi trecutul, fugi de viitor, ieşi din prezent, stai totdeauna lângă, azvârle ceasul, fii atemporal... secunda-i fiara care te mănâncă! Te sfarmă şi te-nghite pas cu pas, vorace, ticăloasă şi urâtă, contagioasă, crudă, fără leac, spăimoasă-n stare (cinic) să (te) râdă! Ispititoare-n cest făţarnic joc de-a viaţa şi de-a moartea,…
Strai alb şi ochi albaştri (poem postum de foame şi de sete)
Scris de Ion Zimbru Marți, 06 Decembrie 2016
Şi liniştea pogoară pe arcade, pe ziduri, pe ferestre, pe pilaştri... mă caută, s-apropie, mă strigă, poartă strai alb şi are ochi albaştri ca două cioburi tocmai de la cerul care s-a spart de tot, pe îndelete, de la un tunet negreşit, aseară, când a plouat de foame şi de…
scriu cu cretă pe zăpadă/ rugăminte către sfântul tot văzduhul se-nfioară/ şi îmi spulberă cuvântul şi mi-l duce hăt departe/ unde nimeni nu ascultă şi-mi rămâne rugămintea/ pururea necunoscută şi cu varga pe ţărână/ scriu aceeaşi rugăminte şi o ia şi-o duce vântul/ unde nu mai sunt cuvinte scriu cu…
Am să mă duc să bat la geam, chiar dacă n-ai lăsat nimic, nimic, nimic în urma ta... poate găsesc măcar o umbră de atunci, de când ceva, altă ceva, alt cineva...!... poate găsesc măcar ce-a mai rămas din cai după ce-au fost şi au plecat atâţia lupi şi corbi...şi,…
a plecat fără să zică/ dacă vrea dacă nu vrea dacă ştie dacă poate/ vro ceva sau altceva cred că n-are ce să ştie/ ce să poată şi să facă într-o lume năzuroasă/ delirantă şi buimacă şi acuma-i unde este/ locul ei (ne)cunoscut şi ar vrea să se întoarcă/ dar…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” De inimă (moldo/poem în moldo/timp moldo/precar)
Scris de Ion Zimbru Joi, 01 Decembrie 2016
beladonă şi mireasă/ tuturor şi nimănui de la toamnă până-n toamnă/ cer azil cuvântului dinspre pace înspre pace/ umbra glonţului se plimbă am şi nai şi am şi fluier/ şi-s moldo-român de limbă ţi se spune mătrăgună/ dai de inimă şi sânge te mai cere câte-un rege/ vreo regină te…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Notă de plată (prolegomene în cheia sol)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 30 Noiembrie 2016
Dacă nu-mi spui, nu mă gândesc să te oblig nici să mă ierţi cu lumânare şi covrig, nici să te rog nu îndrăznesc din paradisul pământesc să-mi dai otravă sau nectar...nimic...nimic! Şi, dacă spui, nu mă gândesc să nu aud cât alb durează-n miază/nord şi miază/sud, câte iubiri, câte candori…
Înaintez prea greu şi prea încet... (nimeni nu vrea să-mi zică şi să-mi vâre în cap ideea trenului pierdut)... parc-am ajuns cu viaţa pe târâre! Mă simt şah mat şi-n plus şi-n dezacord şi-n contrasens cu drumul şi tictacul când văd că se codeşte şi nu vrea să se aţină-n…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Arătare (din ce în ce mai simplu şi mai clar)
Scris de Ion Zimbru Luni, 28 Noiembrie 2016
chiar încă-i dreaptă singura părere disimulată oblic în de-ajuns pentru nimic şi tot în laolaltă şi-n hăt străfundul sinelui ascuns doar ea-i în orice loc monovalentă şi limpede-ntr-un timp zerovalent împrăştiat în gol şi plin zadarnic n-acelaşi mod continuu prezent ceastă părere poate fi maria numai maria unde când şi…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" La timp (poem de cheltuială)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 26 Noiembrie 2016
ai cheltuit cu mine o avere era să-ţi dai şi viaţa pentru mine dar te-ai oprit (la timp) când ai văzut ce fel de oarecare/oarecine îmi stă-n putinţă şi îţi stă în cale şi-şi etalează inima de piatră pe foc şi pe văzduh şi pe pământ... nici câinii n-o mănâncă…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" La crâşma Cotul Donului (prolegomene la cotul doamnei şi la cotul domnului)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 25 Noiembrie 2016
La crâşma aceasta cu literă mică, la crâşma aceasta cu literă mare: beţivi de elită, beţivi de duzină... şi-un straşnic beţiv şi naiv în formare! La crâşma aceasta... oricine începe să-şi numere timpul rămas până unde porneşte uitarea-nainte şi-n urmă, cu verzi şi uscate cu mari şi mărunte! La crâşma…
oare cine mai înseamnă alt ceva decât se vede împrejurul mic sau mare: ură, pizmă, foame, sete? oare care mai de care tocmai unde poate duce într-această strâmto(r)are dintre leagăne şi cruce? oare alt ceva ce este printre-aminte şi uitare? poate (nu)-i un oarecine, poate (nu)-i un oarecare? oare nu…
Unii prieteni şi unii duşmani mă întreabă de ce merg la ziar în fiecare dimineaţă, de ce-l citesc pe Caragiale în fiecare zi, de ce mă uit cum Luna se face nouă şi veche şi plină şi goală în ochii lumii cesteia indiferente, de ce mă doare plânsul câinelui cotonogit…
Vin să vă scot ochii la plimbare (schepsis peripatetic)
Scris de Ion Zimbru Marți, 22 Noiembrie 2016
vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc să vin şi să stau printre dumneavoastră din când în când... vin de dincolo de ceresc dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră care m-a trimis pe pământ să vă umblu prin grădină şi prin ogradă fără sfială şi fără teamă ca pe drumul mare...…
mi-a spus cineva că maria e tristă şi foarte frumoasă de când a fugit într-o noapte din rochia ei de mireasă mi-a spus cineva că nu ştie pe care cărare-i plecată că-i dusă-ntr-un colo cu toate cu tot ce-i păcat împăcată un fel de poet fără margini jertfit pentru veci…
a zis că trebuie să treacă a zis că trece negreşit a zis că trece pe la toacă spre răsărit spre răsărit a zis că trece îmbrăcată în rochie fără sfârşit a zis că trece doar o dată şi tot aştept ne/stingherit a zis că trece fără milă frumos definitiv…
Pe strada Gării, la o mie unu bis, colţ cu Iertării, azi, la zece, s-a deschis o sală mare...(cea mai mare!)...să se vadă şi să ajungă pentru orice mascaradă! Am fost şi eu c-o văduvioară din hailaif, şi cu lavandă şi cu morgă şi cu ştaif... apoi, la dans, nerod…
Mascarada continuă (di/simulare de atac la persoană şi tentativă de umor)
Scris de Ion Zimbru Joi, 17 Noiembrie 2016
Negre şi albe, tinere, bătrâne pe/trec la deal, la vale, multe, toate, nu-ntreabă, nu răspund nici unui vis din câte sunt murdare şi curate! Vezi una grea, vezi alta mai uşoară, cum una plânge şi cum alta râde... drepte sau strâmbe – umblă, tac şi fac ne/norociri...şi câte...şi mai câte!…
Lucrare de control la nostalgie (către domnul învăţător Ion Victor Răşcanu, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 16 Noiembrie 2016
Domnule învăţător, parcă ieri am trăit liniştea cea mai adâncă în sala de clasă cu dumneavoastră, parcă ieri stăteam şi ascultam lângă tablă şi lângă fereastră cele mai curate cuvinte din cartea de citire, pe care ni le desenaţi părinteşte, să nu le uităm şi să ne mire atâta vreme…
Toţi (pentru doamna Tincuţa Boza, consilier de Taină a celor mai frumoase Poezii, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Noiembrie 2016
Moto: „Tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – Iolanda Cremene) Aud…
Nimic nu ştiu!... Ce să învăţ, dacă-s trecut la nepăsare cu făptaş necunoscut? Nu am fost surd, nu am fost chior, n-am stat cu cei care nu vor să mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut! A fost devreme? Când a fost? De ce nu ştiu? Nu-mi amintesc dacă…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Defecţiune tehnică (fără antonime)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 12 Noiembrie 2016
Deschid caietul... şi mă văd atunci, sub salcie, acolo printre plante de lapte şi descântec... şi de leac... şi de a/dormit şi de visat pe Dante cum guvernează lumea din Infern, cum ţine Paradisul gol, cum râde în Purgatoriul trist şi inutil şi pe măsura omenimii hâde!... [ce vis se…
Din colecţia "Cele mai frumoase parodii rămase tablou" Noiembrie (după "Decembre", de George Bacovia)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 11 Noiembrie 2016
Te uită cum televizorul anunţă alegeri totale...!... (doamne, ce bine-o să fie cu patru, cu cinci... pijamale!)... Şi mână reşoul în priză, să nu ne ucidă geroaica...!... (hai-hai să-nvăţăm împreună iubirea-mbrăcaţi cu pufoaica!)... Nu-mi cere cafea, nici fasole... citeşte-mi „procesul”, „infernul”... de mult a sleit aragazul...!... (ce tare gândeşte guvernul!)...…
Moto: „ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul…
