Mă duc la tine, doamnă Du,/ chiar dacă pleci şi nici nu-ţi pasă că te aştept şi că ascult/ cum cad gutuile pe casă! Mă duc la tine şi te-ntorc/ din toate drumurile tale, să stai Acolo, când voi fi/ clopot Iubirii catedrale! Mă duc la tine şi încerc/ în…
!cuvintele mele pe cine regretă/ când lumea dansează în raiuri precare/ şi-şi scrie iubirea măruntă, cu cretă,/ pe ziduri, pe zgomot, pe ape murdare?// !pe cine înalţă cuvintele mele/ când lumea petrece în iaduri şi-şi strigă/ copiii să urle, să scuipe la stele, să-şi târâie dorul prin beznă şi frică?//…
Te-aştept pe cărarea cu-n capăt/ la mine şi-un capăt în gară, să mergem alături şi singuri,/ Acolo, a ultima oară! La cinci fără cinci vine trenul/ plecat de Atunci, să ne ducă la marginea Visului, unde/ nimic nu e-n stare de Fugă, nimic nu e-n fugă de Stare,/ nimic nu…
Cuvântul meu s-a dus cu vântul/ care-a bătut la uşa ta, să-ţi spună când începe ploaia/ şi când sfârşeşte moartea mea! Să fi deschis...ce întâmplare/ şi ce minune-ar mai fi fost: primeai în casă poezia/ şi viaţa mea fără de rost! Primeai un timp, primeai o vreme/ de reverie şi…
din ce în ce fântâna mai încolo/ se-ndreaptă parcă ar avea picioare ieri săturam un sat cu-atâta apă/ azi pot s-aduc o singură căldare plec dimineaţa când abia cărarea/ se vede printre noapte şi lumină s-o prind măcar o clipă mai încoace/ să fie ne-ncepută şi senină mă rog pe…
Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi!...nu-i nimica (în lumea/ aceasta) mai viu şi mai sfânt! Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din suflet/ când ochii n-o văd şi o plâng! Ce lung este dorul de mama,/…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” E gata! (pastel de sezon)
Scris de Ion Zimbru Joi, 04 Mai 2017
Vezi bine?...gutuiul acesta/ e-n floare şi-i gata să-(ţi) spună că tace şi face, e gata/ să-şi mute splendoarea pe Lună, e gata să zică adio/ la toate-ale Lutului cesta, pe care l-a şters (din vedere,/ din milă) Celestul, Celesta! Şi-adună şi scade şi-oftează:/ nimic nu-i mai pare-a fi sacru când…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” Astfel [altfel (s)pus]
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Mai 2017
Tu nu (m)-ai visat niciodată/ că-s mort după tine, pe vale, că-s drumul (şi sensul) pe unde/ merg toate cuvintele tale, din care ai fost întrupată/ şi (s)pusă pe-aceeaşi cărare cu mine, s-ajungem acolo,/ la capăt, la margine...oare de ce nu încerci? de ce-ţi place/ departe de vis? ce se…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Eu, acum (buletin de ştiri)
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 Mai 2017
Eu, acum, vreau să scriu cel mai frumos poem pentru tine, întru memoria cele o mie şi unu de plânsuri torenţiale, pe care le-ai pierdut aşteptându-mă... şi întru memoria celor o mie şi unu de hectare cu ghiocei, pe care le-am semănat şi le-am înflorit aşteptându-te... dar şi întru memoria…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Amin! (două distanţe)
Scris de Ion Zimbru Luni, 01 Mai 2017
când "este" nu-i, dar "nu se poate" este, şi când primejdii sfinte mă-mpresoară, şi când se surpă tot ce (nu) crezusem că (nu)-i frumos decât pe dinafară... şi când distanţa mică... (foarte mică!!!)... dintre păgân şi sacru îmi rânjeşte ca un jurat stăpân pe universul pe care l-am tradus în…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Fiindcă mai frumos nu se poate (întru memoria doamnei Liana Gheorghiu)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 Aprilie 2017
Când mi-era inima mai dragă, tu-i spuneai să mă lase şi să plece cât mai departe, să nu se mai întoarcă niciodată printre cuvintele mele nici măcar în şagă, nici măcar să audă şi să vadă că am suit-o într-o carte scrisă cu privirea perpendiculară pe stele perpendiculare: steaua mea…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Cât încă nu-i gata (panoramic tangou)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 28 Aprilie 2017
Ia-mă să-mi dai nişte viaţă/ din multul înaltelor tale priviri înspre lutul din care/ beau moarte la deal şi la vale! Ia-mă acum, cât mai merge/ ulciorul iubirii la apă, cât încă departe-i târziul/ şi-absenţa nu-i gata să-nceapă! Acum, când blestemul acestei/ meniri încă ştie să ardă... şi arde... şi…
mărturisesc: nu are rost să mai aştept când veşnicia stă cu mâinile pe piept ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos... acolo, sus... unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept! n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori înlăcrămaţi... şi doar de mii şi mii de ori am tot murit ş-am…
Din tot ce mi-a dat în calea spre acum şi spre atunci şi spre aici şi spre acolo, nimic nu seamănă cu ce am visat şi am cerut domniei sale! Din tot ce mi-a dat, s-a ales numai praf şi numai pulbere şi numai scrum! Cred că m-a păcălit, cred…
"Când eram mai tânăr şi la trup curat" mă jucam de-a muza-sintaxă prin Bârlad... mă jucam prin gară, mă jucam prin târg, sufletul şi gândul îmi dădeau în pârg... inima-mi da-n clocot şi-n galop nebun, eram pur şi simplu substantiv comun, şi-aveam patru versuri sfinte-n buzunare... şi râvneam întruna literă…
După cum (în memoria poetului Cezar Ivănescu, 9 ani de la moarte)
Scris de Ion Zimbru Luni, 24 Aprilie 2017
Mie tocmai mi se pare/ c-am trecut printr-un Infern şi-acum stau la judecata/ unui Centru sempitern, unui Jur dat după Chipul/ şi Asemănarea mea, după cum se-nvârte Cheia/-ntr-o Sămânţă bună, rea... după cum se povesteşte/ c-ar fi fost primul bigbang, prima ziuă, prima noapte:/ brusc, fulgerător, la ţanc... tocmai când…
acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!... [între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până ajung sau nu ajung acolo,/ adică-n celălalt aicea, să văd ce mare mi-i curajul/ ori cât mi-i de măruntă frica, să văd ce spune egoismul/ şi dacă vrea să mai…
Mai mult de-atâta nu se poate!/... chiar şi atâta e destul!... şi chiar şi-aşa se poate spune/ c-am fost hulpav, viclean, fudul, că am pândit (la drumul mare)/ caleşti cu zâne fără rost, să le dau timp, să le dau farmec,/ pâine şi sare şi-adăpost... şi să le fac şi…
Diplomă de condamnare (către doamna Aurora Radu, în zi Aniversară, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 Aprilie 2017
Şi poate chiar am să ajung/ tocmai la marginile tale, măcar o clipă să-nţeleg/ de ce, de unde, până unde se-ntâmplă tot ce (n)-am văzut,/ (n)-am auzit pe-această cale, tot ce mai ştiu, tot ce mai cred/ că e frumos şi (nu) s-ascunde... şi (nu) mă-ndeamnă la păcat,/ şi mă…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Invitaţie în „la” minor (pericopă)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 19 Aprilie 2017
Stă şi aşteaptă-n „la” minor,/ e gata pentru panahidă... câţiva gropari se plictisesc,/ fumează, râgâie şi-njură pentru că n-au timp de pierdut,/ vor să termine şi să-nchidă, să plece-n crucea mamei lor,/ la un pahar cu băutură, că sunt, şi ei, oameni, ca noi,/ bătuţi de timpuri şi de vremuri...…
Nu „panta rhei” mă ţine lămurit/ că sunt nemişcător în admirare/ pentru acest (ne)clar necunoscut/ din tot ce-(am) fost şi din continuare!// Nu „nec plus ultra”-mi ţine calu-n frâu,/ nu-mi pune interzis pe „nu se poate”!.../ Se poate să greşesc(!?) să nu pricep(!?)/ „festina lente” în eternitate!// Se poate întâmpla…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ofrandă (fără de care nu se poate)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Aprilie 2017
Vă jur, în sfârşit, să se mire (mereu)/ şi sclavii şi regii: am râs şi am plâns şi-am iubit şi-am urât/ în numele legii! din cauza mea, pe pământ şi în cer/ doar sete-i şi foame-i... altcum nu-i frumos, n-are rost, pot să jur/ în numele mamei! n-am spus (niciodată)…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Icoane (reverie în „la” minor)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 14 Aprilie 2017
mama şi tata s-au mutat de mult,/ sub arătura ţării pentru care au plâns când nu ploua şi când ploua:/ tristeţe mare, bucurie mare! îi văd ş-acum pe vale şi pe deal,/ silabisind candori nenumărate, rugându-se la cer şi la pământ,/ cu mâinile întinse şi curate, rugându-se de rod şi…
Domnule comandant, vă rog să-mi permiteţi să raportez: am luat cartuşele umplute cu nectar şi poezia din dotare, dar am uitat foaia de cort şi sacul cu merinde, am uitat chiar şi pasul de defilare, am luat fotografia iubitei, dar am uitat cum se strigă înainte, cum întocmai şi la…
