(!) la început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede (!) (!) apoi – distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete – a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit din Întâmplare, şi iar, şi iar – (ne)rod, (ne)drept – / Sămânţă de Continuare (!) (!) sigur că da…
(!) ori poate-ntr-o clipă de silă/ m-a dat demiurgul drept hrană pământului lacom... ori poate/ vro steauă pletoasă, golană a vrut să mă lepede-n grabă,/ din sânu-i cu ţâţe inapte, să scap de-o poreclă naivă/ din cest univers: papă-lapte (!) (!) ori poate-ntr-o clipă de lene/ am fost azvârlit la-ntâmplare,…
Bună dimineața, draga noastră Marie: bate Lumina la poartă și ne întreabă despre tine,și noi o primim în ogradă, și-i dăm dulceață de cireșe amare,și ea zice că vrea să te mângâie pe frunte,să te trezești numai lângă ce și numai lângă cinecrede că ești cea mai frumoasă dintre cele…
Mai mult de-atâta nu se poate/ - chiar şi atâta e destul - şi chiar şi-aşa, se poate spune:/ am fost hulpav, viclean, fudul, am tot pândit - la drumul mare - / caleşti cu zâne fără rost, să le dau timp, să le dau farmec,/ pâine şi sare şi-adăpost,…
Stă şi aşteaptă-n în sicriu/ - e gata pentru panahidă -câţiva gropari se plictisesc,/ blestemă, râgâie şi-njurăfiindcă n-au timp de pierdut,/ vor să termine şi să-nchidă,să plece-n crucea mamei lor,/ la un pahar cu băutură -doar sunt năpăstuiţi ca noi,/ bătuţi de timpuri şi de vremuri -nu ai cum să…
(!) într-un Târziu/ iau ce-a rămas mai Devreme, foarte Puţin,/ Sfânt... şi te rog să mi-ajungă până-n Hotar,/ unde Trecutul mă teme cu-n Viitor/ trist cât e Moartea de Lungă (!) (!) n-am Încotro.../ n-am decât Drumul pe care cred că tu-l ştii/ de la FACEREA lumii, Marie - merg,…
Tu vezi cum Păsările-n zbor,/ ca nişte Cruci, se pierd în Zare, parcă se duc spre-un Veci de Veci/ plin cu seminţe şi cuibare? se duc şi se întorc mereu,/ să ne descânte, să ne-ncânte cu viersul binecuvântat,/ chiar dac-au aripile frânte? chiar dacă n-au ce da la pui,/ n-ai…
N-am învăţat nimic-nimic alt ceva de la prea straşnic răbdătoarea Maică-mea, decât să-mi ţin Cuvântul dat/ la Subiect, la Predicat - altfel, în veac N-am să nu Am ce regreta! Am ascultat, am înţeles şi-am scris frumos cuvântul Dat la cel de Sus, la cel de Jos, şi l-am cetit…
(!) deseară vin la tine să te rog ce n-am avut curaj să spun vreodată: hai să tăcem şi hai să facem foc pentru iubirea noastră îngheţată (!) (!) să facem loc - în suflet şi în trup - (de)săvârşirii noastre următoare: şi sub deasupra, şi deasupra sub, şi ceai-descântec…
(!) mâine - poimâine - va să fie-un ieri, cum ieri - alaltăieri - era un mâine, cum "dai" este un fel altfel să "ceri" când gândul ne/milos miroase-a pâine (!) (!) ieri a fost astăzi - cum să (nu)-nţeleg această (ne)greşită perfidie a timpului amarnic, surd şi sec, mut…
(!) bună dimineaţa umblă prin livadă şi-mi alungă somnul ultimului vis, mă şi ocărăşte, mă şi dă afară şi-mi culege mărul (mărul interzis) (!) (!) multe mere roşii, foarte multe mere ia... şi lasă pomul singur, trist, puţin, şi le tăinuieşte azi, după amiază, după cum dă samă şarpele divin…
Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]: es-te fru-mos, foar-te fru-mos!...Frumos şi rar, îmbătrâneşte papagalu-n colivie, iar eu degeaba-mbătrânesc în calendar! Mărturisesc: n-am învăţat să-i dau mâncare acestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis, cestei minuni să-i cer oleacă de iertare! Nu i-am cerut, n-am ascultat-o, nu i-am…
Motto: ”ca mâine-om putrezi-n morminte/ uitați și neștiuți de nimeni ca mâine vor veni olarii/ să fure lut din țintirime iar trupul tău care mi-i astăzi/ cel mai dorit dintre limanuri va fi un biet ulcior din care/ vor bea drumeții pe la hanuri” (Omar Khayyam) (!) îţi las veşnicia…
Te salut, Prietene, te salut şi te rog foarte mult să mă ierţi, dacă mai poţi înţelege încă o dată un Vrăjmaş care ţi-a pus Otravă în Merinde şi Piedică în Roţi! Te salut, Prietene, te salut şi prezint scuze că te-am zvârlit afară de atâtea ori, că te-am împins…
Ce mai dureroasă şi mai adâncă Tăcere începe să se întâmple când vezi o PASĂRE moartă pe cărarea dintre Cuib şi Cântec, dintre A FOST odată ca TOTDEAUNA şi ESTE odată ca NICIODATĂ!!! Stai lângă Pasărea fără Timp, te uiţi în susul Nimicniciei şi te asculţi a ultima oară: ceastă…
Motto: "Aş fi în stare să dăltuiesc, pentru fiecare cântec de-al Mariei Tănase, câte o Pasăre Măiastră" - (Constantin Brâncuşi) Pe marginea Vieţii s-aude/ - adânc şi înalt - Simfonia aceasta, aceea, aceeaşi,/ mereu: POATE VINE MARIA! O clipă din care-mi iau Sama/ şi Rostul şi Vrerea şi Firea -…
Pe limba Cuvintelor Tale sunt Grâu/ cu Patria-n fire - căţelul Pământului latră la Cer,/ prin Paiul subţire! Eu am Ciocârlie-n Cuibar şi-n Văzduh,/ pe vârfuri am Pâine din Darul Adâncului plin cu Ţărani/ rămaşi fără Mâine! Prin maci umblă Sângele lor Sfinţitor/ de Ziuă şi Noapte - miroase a…
(!) când viaţa-i hodina cea repede-a morţii/ şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii - / ce taină mai caut prin spatele porţii?/ ce sper să mai aflu-n desimile ceţei?/ ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană/ când vecinic real este golul din cană (?)(!) bat cer şi…
Ş-acum l-aud - bătea la geam şi mă striga -(zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu areun Loc al lui, numai al lui) - şi i-am deschiscuviincios: era CUVÂNTUL DE ONOARE!!!Venea de mult - dintr-un Demult şi dintr-un Timptulburător, sfinţit de Mama şi de Tata,şi dintr-un Spaţiu-n care Lacrămile…
(!) am un Zmeu deştept din Fire,/ căutat odinioară - nişte proşti l-au dat afară/ dintr-o Carte de Cetire (!) (!) stă pe dealuri şi Lucrează/ - are Farmec şi Livadă - nimenea nu vrea să-l vadă/ cum zadarnic face pază (!) (!) nimenea nu vrea să vină/ la furat…
(!) tu stai frumoasă lângă geam/ şi tot priveşti în depărtare -îmi pare că omar khayyam/ - şi nu numai omar îmi pare -ţi-a scris pe ochi cea mai senină/ şi cea mai simplă poeziedin timpul care stă să vină/ să-ţi dea ce nu mai pot eu ţiedin spaţiul pus…
(!) hai să căutăm - prin Ladă - / Rochii şi Scrisori de-atunci... şi să auzim - în Rochii - / ce (!) mireasmă de Sulfină... şi-n Scrisori - Ne/Vinovate - / ce (!) Păcat care declină strigător Tăcerea noastră/ cea de Tot... spre/zece Munci (!) (!) ce Adâncă-i Amăgirea/…
(!) mai am vro câţiva paşi până ajung/ unde începe cercul înc-o datăşi unde totul stă-ntr-un absolut/ mai alb, mai negru, fără nici o pată (!)(!) unde nimic nu are înapoi,/ unde nimic nu are înainteşi-unde nu ştiu că n-are rost să ştiu/ măcar aceste câteva cuvinte (!)(!) mai am…
Sunt o ţâncă şi-s frumoasă/ cum e şi Păpuşa mea: două Scumpe fără seamăn/ într-o Lume prea grăbită ca să vadă ce înseamnă/ Curăţie, să priceapă ce mi-i – azi – Copilăria/ şi din ce-i alcătuită! Nu vă mai grăbiţi Zadarnic,/ ascultaţi-mă acum: învăţaţi – din Joc, din Joacă,/ serios…
Pagina 28 din 117