Situat în Peninsula Arabă, Sultanatul Oman se învecinează cu Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Yemen, Golful Oman şi Marea Arabiei. Capitala ţării este Muscat.
Sultanatul Oman are o suprafaţă de 309.500 km pătraţi. În estul şi în sudul ţării se întinde o câmpie îngustă, nisipoasă, de coastă, care urcă treptat spre podişul deşertic Wadi Sama’il. Acesta din urmă este străbătut de lanţul muntos Al-Hajar, cel mai mare lanţ muntos din ţară, cu cel mai înalt vârf, Jebel Shams.
În sud-vest se află Podişul Dhofar, care este înconjurat de Munţii Qarah, iar în nord se află deşertul nisipos Rub’al Khali, lipsit de precipitaţii.
Clima este tropicală, deosebit de aridă, cu temperaturi medii anuale ridicate, în Muscat, de exemplu, acestea fiind de 23 grade Celsius în ianuarie şi 34 de grade Celsius în iulie.
Precipitaţiile sunt scăzute, iar pământul arid, deşertic şi semideşertic şi, ca atare, vegetaţia este săracă, predominând cea xerofită. Flora este exotică, iar fauna este săracă. Există zone naturale ocrotite incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, precum Rezervaţia Naturală a antilopei arabice (Oryx arabica).
Omanul deţine, de asemenea, o coastă cu plaje nisipoase, lagune, oaze, dar şi superbele canioane, precum Wadi Shab.
Principala resursă minerală a Sultanatului Oman este petrolul. Există, de asemenea, zăcăminte de gaze naturale şi de cupru. Principalele culturi agricole sunt cele de curmali, citrice, legume, lucernă, tutun, grâu, struguri, banane.
Situat într-o zonă de contact a civilizaţiilor mesopotamiene, indiană şi iraniană, teritoriul Omanului a fost înglobat în secolul al VII-lea în Califatul Arab. În secolele următoare principii locali au reuşit însă să transforme dependenţa de Califatul Arab într-o dependenţă pur nominală, extinzându-şi propria autoritate asupra coastei Arabiei şi Somaliei. Între 1508 şi 1650 coasta Omanului a fost ocupată de portughezi, care au transformat oraşul Muscat într-o bază puternică.
După înlăturarea dominaţiei persane în 1744, Sultanatul Muscat şi Oman atinge, în următoarele secole, sub dinastia Saidită, apogeul puterii sale, întinzându-şi autoritatea asupra unor regiuni ale coastei Africii Orientale şi a insulelor Zanzibar, unde va fi strămutată şi capitala statului, în 1832.
După moartea, în 1856, a suveranului Said ibn Sultan, statul se destramă şi decade. Astfel, Zanzibarul îşi proclamă independenţa ca sultanat, iar Omanul devine în 1891, de facto, un protectorat britanic. În 1913 imamatul Oman, cu reşedinţa la Nizwa, îşi proclamă independenţa. În 1955, trupe ale sultanului din Muscat, cu sprijin britanic, ocupă imamatul Oman, condus de şeicul Ghalib bin Ali. A urmat o largă mişcare de partizanat împotriva sultanului din Muscat şi a protectorilor săi britanici.
La 23 iulie 1970, Sultanatul Muscat şi Oman adoptă titlul de Sultanatul Oman.
Turism şi tradiţii
Capitala Muscat este una dintre principalele atracţii turistice din Sultanatul Oman. Aici pot fi vizitate o serie de obiective turistice, monumente istorice, iar cei dornici de relaxare se pot bucura de plajele cu nisip fin şi de marea cu apă cristalină.
Dintre obiectivele turistice ale capitalei Sultanatului Oman amintim: Palatul Sultanului; fortăreţele portugheze Jalali şi Mirani (secolul XV); muzeul Bait Al Baranda, care prezintă istoria şi cultura ţării; Muzeul Forţelor Armate ale Sultanului; Muzeul Muscat Gate; Muzeul de Istorie Naturală; pieţe vechi, precum Muttrah Souq; moschei; temple hinduse etc.
Sunt renumite, de asemenea, oraşul Nizwa (capitala ţării în secolele VI-VII), forturile din Rustaq, vechiul oraş Sur, faimos pentru tradiţia în construcţiile navale, cetăţi vechi (precum cetatea Nakhl sau cele din oraşele Bahla şi Jabrin), oraşul istoric Birkat Al Mauz, oraşul Salalah (cu bazarul Al Hafah, renumit pentru tămâia care se găseşte aici), oraşul Al-Baleed (înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO) etc. Renumite sunt şi staţiunea Raz Al Jinz, unde se găseşte o rezervaţie de broaşte ţestoase, precum şi canionul Wadi Shab.
Cei pasionaţi de sporturi nautice pot face scufundări, windsurfing şi navigaţie.
Dată fiind poziţia geografică a ţării, gastronomia de aici este influenţată de cea indiană, precum şi de cea din Orientul Mijlociu. Influenţa bucătăriei indiene se face simţită în special în prepararea cărnii, peştelui şi orezului, unul dintre felurile preparate aici fiind ”biryani”. Există, de asemenea, restaurante cu specific libanez, unde se prepară, spre exemplu, celebrul ”falafel”.
În Muscat există şi restaurante cu specific asiatic, care servesc, spre exemplu, specialităţi chinezeşti, iar pizza şi specialităţile italieneşti sunt, de asemenea, la mare căutare. Un preparat specific este “shuwa”.
Desertul specific este halwa, o specialitate consumată alături de cafea sau, uneori, de ceai. Cafeaua este neagră şi tare, aromată uneori cu cuişoare.
Sursa: dozadebine.ro
