Lumea asta în care am avut norocul să ne naștem este înțesată de locuri care ar putea impresiona până și cei mai indiferenți ochi. Despre câteva dintre ele, aflaţi mai multe în rândurile de mai jos.
Chefchaouen sau Orașul Albastru, Maroc
Chefchaouen din Maroc pare a fi orașul de provincie în care s-a născut marea, dar în care aceasta nu a mai fost niciodată văzută după plecarea la facultate și părăsirea ținutului de baștină. Totuși, în ciuda totalei ei absențe, pare să-și fi impregnat personalitatea în fiecare centimetru de clădire de la poalele Munților Rif, lăsând ca amintire o culoare calmă de albastru etern. Orașul a văzut lumina zilei undeva în 1471, iar anii de junețe și i-a petrecut în datoria de fortăreață maură pentru exilații spanioli. Trecând pragul primei tinereți, și-a deschis porțile deopotrivă pentru adepții iudaismului și ai creștinismului care au trăit cum se cuvine aici, laolaltă cu băștinașii de origine berberă. În promenadele pe care le vei face străbătând această oază de albastru, vei cocheta negreșit cu gândul că oamenii de aici trebuie să aibă un simț artistic deosebit de acut. Un gând de foarte mare bun simț, de altfel, dar motivul albastrului își trage rădăcinile mai degrabă din raţiuni religioase. Potrivit vechilor învățăminte evreiești, culoarea mării amintește de puterea lui Dumnezeu. Înțelepciunea populară mai spunea, de asemenea, că albastrul poate ține mosquitos (țânțarii) la distanță. Singurele lucruri care întrerup pe alocuri cursivitatea albastrului sunt tonurile pământii ale păturilor țesute manual, covoarele sau abajururile dispuse în fața micilor magazine.
Tărâmul liber din Christiania, Copenhaga, Danemarca
Copenhaga lui 1971: Revoluția hippie ajunge pe valu-i cel mai înalt, în vreme ce un grup de intruși ocupă incinta militară abandonată din zona portuară Christianshavn. Poliția eșuează în încercările de eliberare a zonei. În paralel, ia naștere o nouă comunitate bazată pe un stil de viață alternativ, pe toleranță și cu o guvernare proprie. Deși acceptată inițial sub considerentele unui experiment social, pentru a supraviețui de-a lungul timpului, Christiania este nevoită să se schimbe și să se adapteze continuu.
Copenhaga lui 2016: În Christiania trăiesc acum în jur de 1000 de oameni. În acest ținut al libertății, se pot distinge astăzi dovezile creativității și culturii hipiote: clădiri ridicate sub pecetea DIY, grădini liniștite, localuri cu muzică și mici restaurante cu aer de familie. Christiania a fost dintotdeauna o zonă controversată, iar comerțul cu hașiș, deși își are partea lui de răspundere, nu este deloc singurul culpabil. Cu toate că este o zonă la fel de sigură ca oricare alta, s-a considerat că regula de căpătâi trebuie să rămână de-a pururi însemnată pe zidul de la intrare: „Filmarea este strict interzisă, în special pe „Pusher Street”, una dintre străduțele principale.
Terasele de orez din Sapa, Vietnam
Terasele nesfârșite de orez care alunecă la vale în pante văluroase, pădurile subțiri de bambus și munții cufundați în pătura de nori, toate fac din Sapa unul dintre orașele de poveste ale Vietnamului. Pe vremuri, această zonă nu era nimic mai mult decât o mare de pante abrupte cu un sol cât se poate de fertil. Încet-încet, localnicii au adoptat o tehnică foarte populară în zonele montane, începând să transforme treptele teraselor în pante, cu intenția vădită de a cultiva orez. Această metodă eficientă de a împrieteni natura reduce eroziunea solului și înlesnește irigarea culturilor. Dar agricultura mai scoate un as din mânecă și ne arată și obrazu-i estetic: privind acest peisaj, aproape vei uita complet că ai în față o cultură de orez, și nu un tărâm în care își fac veacul zâne, elfi și spiriduși. Culorile se schimbă după meandrele mișcării de revoluție a Pământului, astfel încât, în perioada iunie-iulie, vei găsi câmpurile de orez de o surprinzătoare culoare aproape muştar.
