Din colecția "Cele mai frumoase poezii despre capăt"
(!) și să-ţi iei rochia lungă până la capăt,
aceea-n culoare de cremene şi tei,
fiindcă durează mult această cale
şi ştiu foarte bine că vrei să capăt
un loc printre cei cu haine regale -
hai, te rog frumos, uită-te la ei:
tremură şi se gudură ca nişte mărunţi,
salivează şi aşteaptă să-ţi ducă trena,
şi trag nădejde că, poate-poate,
ai să-i duci în ispită, şi te vor strânge
în braţe, doamna mea Singurătate (!)
(!) și să-ţi iei rochia lungă până la capăt,
chiar dacă vei ajunge singură,
chiar dacă, în tot acest alt fel de viaţă,
va fi să-ţi cadă plânsul în lingură
şi în pâinea cea de toate zilele tale -
uite, dau şi eu nişte câteva lacrimi...
nu le mai pot stăpâni, le simt pe gât,
pe genunchi, la vârful picioarelor:
gata, le calc, nu le mai pot feri pe toate,
le aud cum pocnesc sub talpă,
sunt coapte de dor şi de Singurătate (!)
