Locuri sau clădiri care odată au fost admirate pentru frumuseţea lor nu au putut trece testul timpului, acestea fiind abandonate sau distruse treptat. "Adevărul" notează în ediţia online câteva dintre aceste “monumente”, citând o publicaţie internaţională.
Castelul Bannerman
Castelul Bannerman se află la aproape 80 de kilometri de New York, pe Insula Pollepel, de pe râul Hudson. Construit de omul de afaceri Francis Bannerman VI, în anul 1901, în prezent este un depozit de armament abandonat. În ultimii 90 de ani, castelul a fost grav afectat, fie de o serie de explozii, fie de incendii. Construcţia apare menţionată în numeroase opere literare, fiind prezentat ca un loc al crimelor sau unde îşi fac simţită prezenţa fantomele.
Gara internaţională Canfranc
Gara Canfranc se află în munţii Pirinei, la unul dintre capetele tunelului care făcea trecerea dintre localitatea Pau din Franţa şi Canfranc din Spania. Inaugurată în anul 1928, gara are o lungime de 240 de metri şi a fost abandonată în anul 1970, când, în urma unui accident, podul din partea franceză a munţilor a fost distrus.
Castelul Miranda
Castelul Miranda (foto) a fost construit în secolul al XIX-lea în provincia belgiană Namur, pentru familia Liedekerke-Beaufort. Descendenţii acestei familii au locuit în castel până în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când locuinţa a fost preluată de Compania Naţională de Căi Ferate din Belgia şi transformată în orfelinat. Castelul a funcţionat ca adăpost pentru copiii fără părinţi până în anul 1980, iar din 1991 a fost abandonat în totalitate.
Berăria Schlitz
Berăria Schlitz din cadrul Parcului Industrial Schlitz din Milwaukee, Wisconsin, a fost construită în 1890 şi s-a închis în 1982. Pentru o lungă perioadă de timp, Schlitz a fost cea mai populară bere din America. Cu toate astea, în cele din urmă, grevele muncitorilor şi reglementările din SUA (Schlitz a fost obligată să treacă pe etichetă ingredientele folosite - printre care se aflau nişte chimicale dubioase) au făcut ca brandul să fie vândut către principalul competitor, Stroh.
Parcul de distracţii "Regatul lui Gulliver"
"Regatul lui Gulliver" a fost un parc de distracţii japonez inaugurat în anul 1997 şi abandonat în 2001. Acesta se afla în regiunea Yamanashi, iar principala sa atracţie era statuia de 44 de metri care îl întruchipa pe Lemuel Gulliver, personajul principal al romanului „Călătoriile lui Gulliver“, de Jonathan Swift. Printre motivele care au stat la baza eşecului parcului în atragerea de vizitatori s-au numărat amplasarea sa în apropierea vulcanului activ Fuji, a pădurii Aokigahara (numită şi „pădurea sinucigaşilor”) şi a localităţii Kamikuishiki, locul unde teroristul Aum Shinrikyo fabrica gaz sarin împreună cu adepţii lui.
Podul Artelor
Panouri cu elemente romantice de street art au fost instalate pe Podul Artelor (Pont des Arts) din Paris, înlocuind astfel sutele de mii de "lacăte ale iubirii", care au deformat periculos de mult balustrada podului, până când autorităţile au decis înlocuirea lor. Această expoziţie temporară ce are ca temă iubirea, realizată de galeristul parizian Mehdi Ben Cheikh, intenţionează să acopere podul în cauză cu o alternativă atrăgătoare pentru îndrăgostiţii care nu mai pot să îşi "imortalizeze" iubirea prinzând un lacăt de balustradă şi aruncând apoi cheia în Sena.
Printre operele expuse se află şi o lucrare a artistului stradal franco-tunisian eL Seed, renumit pentru faptul că realizează combinaţii armonioase între caligrafia arabă şi graffiti, iar operele sale poartă numele "calligraffiti". Lucrarea sa care este expusă pe Podul Artelor, scrisă în litere arabe de culoare roz, reprezintă un citat din "Le Père Goriot", un roman scris în secolul al XIX-lea de Honoré de Balzac: "Parisul este în realitate un ocean: poţi să îl măsori, dar nu îi vei cunoaşte niciodată adâncimile".
"Cred că este un act de curaj... să expui o frază în arabă la Paris", a spus eL Seed. "Este nu doar limba teroriştilor, este şi limba unui întreg popor care trăieşte în toate zonele lumii... este limba unor oameni care sunt foarte deschişi şi care au, la rândul lor, o dimensiune extrem de spirituală a religiei lor", a spus acelaşi artist.
