Undeva în inima Etiopiei se află un ansamblu monumental de 11 biserici săpate în piatră. Loc de pelerinaj pentru creştini, bisericile din Lalibela se numără printre cele mai frumoase monumente creştine din Africa. Despre acest sit, scriitorul polonez Ryszard Kapuściński scria că este nedrept că nu se numără printre cele şapte minuni ale lumii, căci este ireal de frumos.
Cele 11 biserici medievale săpate în piatră se află într-o zonă montană din inima Etiopiei, în Lalibela. Situl medieval se află la 645 km distanţă de capitala Addis Ababa. Construcţia lor este atribuită de specialişti Regelui Lalibela, care şi-a propus în secolul al XII-lea să construiască un nou Ierusalim, asta după ce Oraşul Sfânt, cucerit de musulmani, era închis pentru creştini. Prin construcţia acestui ansamblu religios, Regele a căutat să obţină şi sprijinul puternicei biserici ortodoxe etiopiene pentru a se ăpăra în faţa rivalilor săi.
Cele 11 biserici sunt construite la nord, respectiv la est de un canal artificial care reprezintă Iordanul. Acestea sunt: Biet Medhani (Casa Mântuitorului Lumii), cea mai mare dintre toate; ea este o copie a catedralei Sfânta Maria din Aksum şi e cea mai mare biserică monolitică de pe pământ; Biet Mariam (Casa Sfintei Maria); Biet Maskal (Casa Sfintei Cruci); Biet Denagel (Casa Fecioarelor Martire); Biet Golgotha Mikael (Casa Golgotei şi a Sfântului Mihail); iar la est de canal: Biet Amanuel (Casa Sfântului Emanuel); Biet Mercoreos (Casa Sfântului Mercurius); Biet Abba Libanos (Casa Abatelui Libanos); Biet Gabriel Rafael (Casa Sfinţilor Gabriel şi Rafael), Biet Lehem (Casa Sfintei Pâini) şi, separată de celelalte, Biet Ghirghis (Casa Sf. Gheorghe, în formă de cruce).
Bisericile au fost săpate în piatră. Fiecare biserică a fost creată prin săparea unui şanţ imens cu patru laturi, apoi excavarea până la câţiva metri adâncime. S-au format astfel monoliţi imenşi din piatră în care s-au cioplit uşi, ferestre, coloane, acoperişuri etc. Ansamblul are şi un extins sistem de şanţuri de canalizare, tranşee şi pasaje pentru ceremonii, precum şi catacombe. Situl etiopian este cu atât mai impresionant cu cât ne gândim că la construcţia lui s-a folosit doar munca manuală, cu ciocane şi dălţi.
Se spune că Lalibela a dorit excavarea acestor biserici din piatră pentru ca musulmanii să nu le poată distruge.
Locul a devenit încă din secolul XII loc de pelerinaj pentru copţii creştini.
Proiectul lui Lalibela a avut două consecinţe neaşteptate. Mai întâi, situl – de o frumuseţe aproape ireală – a devenit imediat loc de pelerinaj pentru creştinii din regiune. Apoi regele însuşi a decis să se dedice unei vieţi religioase; după 20 de ani pe tron, a abdicat şi a trăit tot restul vieţii ca pustnic, izolat într-o peşteră. De atunci, el este considerat de către etiopieni un sfânt şi venerat ca atare.
Bisericile au fost folosite în continuu încă din secolul al XII-lea (majoritatea ca biserici, două dintre ele posibil ca reşedinţe regale). Primii europeni care le-au descoperit au fost portughezii, în anii 1520. Unul dintre exploratorii ajunşi atunci în zonă scria în jurnal că situl este atât de impresionant, încât se aşteaptă ca cei care-i vor citi notele să creadă că minte când descrie frumuseţea bisericilor săpate în piatră.
Situl de la Lalibela a fost inclus în patrmoniul mondial UNESCO în 1978.
sursa: historia.ro
