Bruges, "Veneţia Nordului"

Bruges, "Veneţia Nordului"

foto: pinterest.com  
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Datorită canalelor care-l străbat, oraşul flamand Bruges este deseori numit "Veneţia Nordului". N-are însă aproape nimic în comun cu bijuteria italiană. Asta nu înseamnă totuşi că este mai prejos. Bruges este, la fel ca Veneţia, un oraş în care parcă timpul s-a oprit în loc. Împânzit de clădiri vechi, Bruges pare să fie adus la viaţă doar de miile de turişti ce păşesc pe caldarâmul  neschimbat, nici el, de secole.
Oraşul este asaltat de turişti, un avantaj fiind şi poziţia lui geografică. Fiind foarte aproape de Bruxelles şi la distanţă relativ mică de ţărmul britanic, dar şi de oraşe mari precum Amsterdam sau Paris, Bruges este întotdeauna plin de turişti, mai ales la sfârşit de săptămână.
Mulţi vin la Bruges în excursii de o zi, aşa că singurele momente în care oraşul poate fi vizitat în linişte sunt dimineaţa devreme, înainte de sosirea valurilor de turişti, şi seara târziu, după plecarea acestora, când rămân doar cei cazaţi peste noapte, iar oraşul îşi trage sufletul. De aceea, e indicat să rezervaţi pentru Bruges mai multe zile, chiar dacă oraşul este destul de mic şi, la prima vedere, nu sunt prea multe de văzut. Merită însă această şansă. Centrul oraşului, neschimbat de atâtea veacuri, trebuie explorat stradă cu stradă; o plimbare cu barca pe canale este obligatorie; un tur al magazinelor de ciocolată artizanală, specialitate belgiană, este de asemenea necesar, la fel şi un tur al berăriilor (cu degustările de rigoare în ambele cazuri). Puţin mai departe de centru, o vizită la vechile porţi de intrare în oraş şi la una dintre morile de vânt tradiţionale ne trimit şi ele cu gândul la vremurile de demult ale Ţărilor de Jos. Atenţie însă: obiectivele turistice şi unele magazine sunt închise lunea!
Piaţa centrală (Grote Markt) este unul dintre obiectivele principale ale oraşului. Înconjurată pe toate părţile de terase şi restaurante, piaţa este dominată de o clopotniţă de secol XIII, înaltă de 83 de metri. Urcarea presupune 366 de trepte, dar priveliştea de sus este fantastică: de aici se admiră tot centrul vechi, întregul oraş şi, încă şi mai departe, marea.
Onze-Lieve-Vrouwekerk este cea mai vizitată biserică din oraş din mai multe motive. Turnul său, la 122 metri, este cea mai înaltă structură din Bruges, iar în interior se află o sculptură de Michelangelo, Madona şi copilul, despre care se spune că este singura operă a artistului care a părăsit Italia în timpul vieţii sale. Ea a fost furată de aici de două ori – în 1794, de către revoluţionarii francezi, şi în 1944, de către nazişti.
În Bruges, ca în oricare alt oraş medieval, se află multe alte biserici şi aşezăminte religioase. Mulţi credincioşi merg la Basilica Sfântului Sânge, aflată în centrul oraşului, care adăposteşte de secole o fiolă ce ar conţine sângele lui Iisus (adus aici după Cruciada a Treia).
Groeningemuseum este cel mai cunoscut muzeu de artă din Bruges şi expune foarte multe opere ale artiştilor flamanzi şi olandezi. Pentru cei care nu apreciază pictura olandeză timpurie (sau pur şi simplu nu vor să mai vadă încă un muzeu de artă), există în Bruges şi alte opţiuni: un muzeu al ciocolatei, o berărie-muzeu şi, bineînţeles, un muzeu al cartofilor prăjiţi (tradiţionalii „frites”).
Bruges este mai mereu inundat de turişti, pe care nu-i descurajează vremea cam neprietenoasă. Pentru cei care cred că Londra e printre cele mai ploioase destinaţii de pe continent:  să ştiţi că la Bruges plouă mai mult şi mai des decât în capitala britanică. Prin urmare, trebuie să ai noroc să prinzi o zi frumoasă, cu soare, în Bruges, cu atât mai mult o zi cu adevărat călduroasă. Pentru că vara vin cei mai mulţi turişti, anotimpurile indicate pentru o vizită aici sunt primăvara şi toamna. Nici iarna nu e însă de evitat: chiar dacă e frig, oraşul arată, la propriu, ca în poveşti atunci când e acoperit de zăpadă.

Un reper al Ţărilor de Jos

Scurt istoric 

Prima menţiune istorică a oraşului belgian datează din secolul al IX-lea, dar adevărata dezvoltare a Bruges-ului a început trei veacuri mai târziu, odată cu înflorirea comerţului din Ţările de Jos. Avantajat de poziţia geografică, aproape de mare şi la mică distanţă de porturile englezeşti de dincolo de Canal, Bruges a fost inclus pe traseul comercial al Ligii Hanseatice şi a devenit un mare centru al negoţului. Faptul că aici s-a deschis, la începutul secolului al XIV-lea, prima bursă de valori din lume arată poziţia privilegiată de care s-a bucurat Bruges în acea perioadă (secolele XII-XV). Mai mult, în secolul al XV-lea, oraşul ajunsese la un asemenea nivel de dezvoltare încât populaţia crescuse până la 125.000-150.000 de locuitori, de cinci ori mult decât avea, la momentul respectiv, Londra.
Aceeaşi mare care i-a adus prosperitate Bruges-ului avea să-i aducă, începând cu secolul al XVI-lea, şi sfârşitul, când ieşirea la mare a oraşului a fost blocată parţial – apoi complet – de depunerea constantă de aluviuni. Oraşul a rămas, deci, fără ieşire la mare, implicit fără posibilitatea de a-şi continua vasta activitate comercială. Locul său a fost luat de rivalul vecin Antwerp, iar negustorii şi locuitorii au părăsit treptat oraşul, până când Bruges a ajuns un mic orăşel de provincie, sărăcit şi slab populat. Cumva, această stare de moarte clinică în care a intrat oraşul flamand l-a şi salvat. Evitat de tendinţele de modernizare începând cu secolul al XVIII-lea, dar şi de revoluţia industrială, Bruges a rămas neschimbat şi îl vedem astăzi aproape la fel cum era în Epoca sa de Aur.
Trecerea timpului a ocolit oraşul Bruges pentru aproape 600 de ani, până în zilele noastre. Speranţele ale locuitorilor au renăscut în secolul al XIX-lea, când aristocraţia britanică a descoperit aici o frumoasă destinaţie de vacanţă. Turismul a fost salvarea Bruges-ului, mai ales că oraşul n-a fost distrus în timpul celor două războaie mondiale, când Belgia a fost ocupată de germani.

sursa: historia.ro

Citit 3367 ori Ultima modificare Vineri, 19 August 2016 00:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.