Cel mai frumos oraş din lume rareori dezamăgeşte. "Prefer să fiu în Veneţia într-o zi ploioasă decât în orice altă capitală într-o zi frumoasă", aşa a spus Herman Melville, în 1857, captând exact esenţa oraşului, a cărui magie te prinde în mrejele ei în orice anotimp - chiar dacă îl vizitezi în miezul iernii, când o burniţă îngheţată cuprinde toată laguna, sau în zilele strălucitoare, fierbinţi şi înăbuşitoare de vară, când canalele, bisericile vechi şi palatele nenumărate sunt scăldate de razele soarelui.
Veneţia este un oraş relativ nou comparativ cu Roma, Londra sau Paris, dar, cu toate acestea, puţine au rămas neatinse de trecerea timpului. Laguna de pe coasta Adriatică a fost probabil locuită de pe vremea lui Hristos, deşi foarte puţin, şi se poate ca unele grupuri de refugiaţi să se fi stabilit pe insule după raidurile barbarilor din secolul al V-lea d.Hr. (legenda spune că fundaţia oraşului s-ar fi pus pe 25 martie 421 d.Hr.).
Ce obiective turistice să vizităm
Veneţia este împărţită în şase cartiere, câte trei de fiecare parte a Grand Canal, cea mai mare arteră principala maritimă (decât să-ţi stabileşti baza de plecare spre diverse obiective în jurul acestor cartiere, mai bine concentrează-te pe grupuri mici de obiective turistice care sunt alăturate). Înainte de a te îmbarca pentru spectacolul Veneţiei, fă o plimbare pe Grand Canal, de departe cea mai bună introducere în oraş.
Înainte de toate, nu te arunca drept în San Marco, unde, de atâta aglomeraţie, ţi s-ar putea face lehamite de oraş înainte de a începe călătoria. Începe, în schimb, cu una dintre pieţele mai mici - Campo Santo Stefano şi Campo Santa Margherita sunt cele mai potrivite, pentru că nu sunt total năpădite de turişti. Abia după ce te-ai familiarizat cu zonele mai intime ale Veneţiei, vei putea să capitulezi în faţă priveliştilor care se cer admirate.
Cele mai importante biserici
Bisericile cele mai importante din oraş sunt Santa Maria Gloriosa dei Frari şi Santi Giovanni e Paolo (cunoscută că San Zanipolo). Principalele galerii de artă sunt Accademia şi Collezione Peggy Guggenheim. Principalele scuok, clădiri vechi pline de obiecte de artă, sunt Scuola Grande di San Rocco şi, mai mică, Scuola di San Giorgio degli Schiavoni, Galeriile din eşalonul al doilea cuprind Museo Civico Correr, Ca' d'Oro şi Ca' Rezzonico, în timp ce dintre bisericile mai neînsemnate - un termen relativ în Veneţia, unde chiar şi cea mai mică biserica are un farmec şi comori incomparabile - sunt Santa Maria della Salute şi San Zaccaria. La sfârşit, pregăteşte-te pentru "cei doi MARI" - Palatul Dogilor şi Basilica San Marco.
Cea mai mare atracţie turistică din Veneţia o reprezintă Veneţia însăşi şi trebuie să acorzi suficient timp doar pentru a o cutreiera prin labirinturile ei magice. În special explorările nocturne, când străzile sunt aproape pustii, merită să fie făcute (şi eşti în siguranţă). Nu uita zonele mărginaşe, mai ales liniştită zona de vest, din jurul lui San Nicolo dei Mendicoli, şi cartierul rezidenţial estic, din jurul grădinilor Biennale.
Încearcă, de asemenea, să vezi şi Giudecca, o insula nu foarte vizitată din sudul oraşului, dar nu pierde vremea cu alte obiective îndepărtate, cum este faimosul, dar dezamăgitorul Lido. Mergi, în schimb, pe insula San Giorgio Maggiore - priveliştea pe care o ai asupra Veneţiei de pe biserică este una memorabilă - şi sub nicio formă nu rată insula Torcello, unul dintre cele mai încântătoare locuri din Veneţia.
Dar dacă Torcello îţi arată ce are oraşul mai frumos, merită să-ţi aminteşti că Veneţia este un oraş cu multe probleme. S-ar putea totuşi să nu se scufunde, dar poziţia pe care o are încă o face o victimă permanentă a inundaţiilor, în vreme ce combinaţia dintre mare, apă sărată şi efectul coroziv al poluării aerului produs de fabricile de pe continent afectează grav edificiile oraşului. Depopularea este şi ea o problema, în sensul că numărul vizitatorilor este mai mult decât poate suporta oraşul. Poate că Veneţia este un basm, dar poate fi unul cu un sfârşit nu neapărat fericit.
sursa: traveleuropa.ro
